În cuptoarele brutarilor se… plămădesc multe necazuri

Ce meserie nobilă! Să faci pâine. Să plămădești pita cea de toate zilele, să o vezi cu ochii tăi cum crește în vanele de inox și se rumenește apoi în cuptoare ultramoderne, după care o expediezi, în condiții civilizate, spre magazinele de distribuire. Spre gura omului. E un proces tehnologic deosebit, plăcut, dar greu, care nu are nimic comun cu fabricarea altor produse. Una e să faci rachiu, să produci și să îmbuteliezi băuturi răcoritoare, să exploatezi și să prelucrezi lemn etc. și alta e să faci pâine. În definitiv, prin munca ta devii deosebit de util societății, hrănind lumea. Bobul de grâu, mirabila sămânță, făina, drojdia, plămădeala, cuptorul încins, cu miros de azimă…
Pâinea „băieților deștepți”
În Bazinul Dornelor există vreo 16 întreprinzători care au ca obiect de activitate producerea de produse de panificație. Dacă sunt mulți sau puțini e treaba lor și a consumatorilor. Din nefericire, marea majoritate a acestor oameni care se îngrijesc ca în fiecare dimineață să putem cumpăra o pâine proaspătă și gustoasă se confruntă cu o sumedenie de necazuri descurajante pentru un om de bună credință, care respectă legea și vrea să se conformeze regulilor europene de producție și comerț. Și, aici, în acest colț de țară, ca mai pretutindeni, există „băieți deștepți”, care se descurcă de minune și pe care nu-i vede nimeni, pentru că, probabil, așa au primit organele de control ordin, să închidă ochii în anumite locuri. Ș-apoi, de ce numai în Guvernul sau în Parlamentul țării să fie asemenea flăcăi „deștepți”, cum le zicea președintele României și n-or fi și pe la noi? Dar, să facem o…

 

…Listă a necazurilor și întrebări care își așteaptă un răspuns > Conform legislației românești și europene, produsele de panificație, inclusiv pâinea simplă, tre-buie să fie ambalate pentru a putea fi vândute. În Occident, ca și la noi de altfel, pâinea neambalată se poate vinde doar la „gura cuptorului”. Așa prevede legea. Ei, bine, mulți dintre producătorii de pâine din județ se conformează prevederilor legale, cheltuiesc sume mari de bani și oferă consumatorilor, în mod igie-nic, așa cum este normal, pâi-ne frumos ambalată. Alții (și nu sunt puțini) nici nu vor să audă de așa ceva. Și, totuși, nu pățesc nimic, pentru că ci-neva îi apără. Pentru ei nu exis-tă lege! Mai mult ca atât, există situații (de astă dată nu vom da exemple concrete) în care pâinea neambalată este co-mercializată în același maga-zin, în apropierea unor raioa-ne unde se vând cuie, unelte agricole, șmirghel, caiele pen-tru potcovit caii sau chiar vop-sele. Nu-i corect, dar, spre mi-rarea unora și nepăsarea alto-ra, pita se vinde și în aseme-nea condiții. > Pentru întreprinzătorii corecți, care vând pâinea ambalată, necazul este dublu. Ei sunt obligați să plătească taxă de mediu (ce găselniță de râsul curcilor!), pentru că folosesc pungi pentru ambala-rea produsului. De necrezut, dar taxă de mediu plătesc (e vorba de bani grei, de ordinul zecilor de milioane) și cei care produc pungile respective. Deci, este vorba o taxare du-blă. Cine nu ambalează pâi-nea, deci încalcă legea, făcând parte din gașca „băieților deș-tepți”, nu plătește nimic. E co-rect, domnilor sau… doam-nelor organe de control? Pe când, oare, și taxă de mediu pen-tru folosirea… prezervativelor? > Toleranță pentru unii, exigență pentru alții! În Ba-zinul Dornelor (dar parcă numai aici!) există chioșcuri pentru desfacerea pâinii care nu au nici apă caldă și nici rece curente. Întrebarea e, cum și cine le-a semnat autorizația de funcționare, dacă legea cere expres să aibă așa ceva? Nu se leagă nimeni de aceste unități comerciale, pentru că, se știe, în spatele lor se ascunde cine-va. O fi un „băiat deștept”, ajuns prin votul nostru în Divanul țării! În schimb, Doamne ferește ca doamna sau domnul doctor-inspector să dea peste o altă unitate, din altă „emisferă” de influență, care să nu aibă apă caldă și rece curente? Nu scapă de amendă oricât de plauzibile ar fi scuzele sale. De ce, oare, această dis-criminare, se întreabă unii? Interesant ar fi să primim și să publicăm un răspuns. > În occident, un om de afaceri care își plătește taxele și impozitele la zi, rar este vizitat de către organele de control. În brutăriile noastre, dovadă că pâinea proaspătă este bună și des căutată, echi-pele de control – care, în defi-nitiv, verifică în mare măsură aceleași lucruri – nu-și dau rând. Intră o echipă de control, verifică, eventual, aplică amenzi (că de îndrumare nici vorbă), își ia… mapa și pleacă. Nu durează mult și vine un alt echipaj, care face același lucru. Că, de, oameni sunt și ei și trebuie să trăiască, iar la verificarea pâinii se pricepe fiștecare… > Colac peste pupăză. O anumită unitate eliberează autorizația de funcționare și alta o… supervizează. Mai mult ca atât, există instituții cu atribuții de control foarte… pretențioase. Bunăoară, una dintre ele, nu dăm nume, uni-tate importantă, pretinde ca mașinile cu care se transportă pâinea să fie aduse, cale de peste 100 de km, la Suceava, la sediul „împărăției”, pentru a fi verificate dacă corespund pentru a transporta pâine, deși autovehiculele respective sunt autorizate în acest sens sau când verificarea s-ar putea face, de către cei autorizați, chiar la Dorna. > Ca să reziste și să nu fie închiși, fabricanților de pâine li s-a cerut să facă inves-tiții, să se modernizeze. Unii, nu mulți, s-au conformat, au renunțat la câștiguri mari și au făcut brutării… stass, moder-ne. Alții nu s-au sinchisit, lu-crează, în condiții precare de igienă, numai noaptea, iar ziua, când vin organele de control, unitatea are lacăt la intrare. Și n-a fost nici una închisă, chiar dacă unii in-spectori spun că au luat ase-menea măsuri. Să fie ei sănă-toși, pentru că, până în pre-zent, nici o brutărie nu a fost… trasă pe dreapta din cauză că igiena lasă de dorit. Greutăți ce cad de… sus Toate cele arătate până aici sunt chestiuni ce țin de… ograda județului. Ele pot fi rezolvate pe plan local, numai să existe fermitate, voință și… să nu-și bage unii coada în aplicarea corectă a legislației. Altele însă depășesc compe-tențele autorităților sucevene și țin de oamenii de la centru, de cei care au hățurile puterii în mâini. Dar, să ne oprim la câteva dintre ele, așa cum le-am aflat și noi. Anul trecut, mai-marii agri-culturii se tot lăudau că pro-ducția de grâu a țării este foarte bună, chiar exceden-tară. De aceea, și-au permis să exporte grâu, încasându-se, probabil, pentru acest lucru, prime de export. Se zice că s-a vândut cu 140 de dolari tona. Dar acum cumpărăm cu 200 de dolari tona!!! Frumoasă și rentabilă afacere! Făina s-a scumpit, drojdia, energia electrică, alte produse cola-terale la fel și, odată cu toate acestea, a crescut și prețul pâinii. Multe brutării lucrează la… cota de avarie. Ultima reașezare a prețurilor în a-ceastă direcție s-a făcut la începutul anului, iar pers-pectivele nu sunt deloc încu-rajatoare. Taxele enorm de multe și de mari îi duc pe patroni la pierzanie. Numai pentru rovignetele mașinilor de transport pâine firmele plătesc, anual, în condițiile în care drumurile publice sunt sub orice critică, zeci de milioane de lei vechi. Probabil, pentru ca pâinea să lase un gust amar în inima celor ce o fac. S.C. BRUTĂRIE, o unitate etalon în Vatra Dornei Am vorbit de necazuri, dar se cuvine să nu trecem cu vederea și peste câteva bu-curii. Cel puțin de una dintre unitățile de panificație dor-nene (pe care am vizitat-o) am fost plăcut impresionați. O unitate cum puține sunt în județ. Este vorba de S.C. BRUTĂRIE. Șeful unității, sau patronul dacă vreți, domnul Viorel Cioată, a investit o sumă foarte mare de bani (cât valoarea unui jeep, vorba domniei sale), pentru ca uni-tatea să se ridice la cerințele Comunității Europene. Și a reușit. O brutărie model, cu aer condiționat, cu cabine de duș pentru personalul mun-citor, cu uscătoare pentru mâini la toaletă, cu vestiare filtru, cu dulapuri din pal me-laminat pentru haine, cu spa-țiu special pentru hainele de protecție, cu gresie și faianță în toate încăperile. Când vezi asemenea condiții și când știi că Viorel Cioată cunoaște tainele pâinii, pentru că a lucrat efectiv, în panificație, aproape 40 de ani, ești convins că aici calitatea pâinii este cea dorită. O pâine „ca la mama acasă”, pe care o caută, prin diverse magazine, și mulți consumatori din municipiul Suceava și din județ. La S.C. BRUTĂRIE Vatra Dornei întregul personal a fost învățat să pună suflet în ceea ce face, iar calitatea să primeze în procesul de producție. Chiar dacă și aici necazurile de care vorbeam mai sus nu-i ocolesc deloc pe oameni, că doar trăim în România, există totuși motive de satisfacție. Este vorba de bucuria lucrului bine făcut, care îți ridică prestigiul în fața consumatorilor. Și acest lucru face și spune mult. Domnul Viorel Cioată, cu care am discutat recent, deși, uneori, descumpănit de modul cum merg afacerile în țara noastră, este, totuși, optimist. Pâinea cea de toate zilele nu ne-o poate lua nimeni. Ea a fost, este și va fi necesară în orice zi. Poate și de aceea, domnul Viorel speră că cineva, de acolo, de sus, își va întoarce fața și spre brutarii acestei țări.