Cela Neamțu

Nimic mai diafan, mai spiritual, mai celest decât materia caldă, lâna din tapiseriile Celei Neamțu. Nimic mai aparținând visului decât păsările măiestre zămislite de artistă, deși dacă le-ai atinge cu palma, le-ai simți freamătul cald al vieții. Nimic mai aproape de privirile noastre decât ferestrele ei și nimic mai departe de noi decât orizonturilor fluide ale trecutului și ale viitorului spre care își deschid taina transparentă. Medalia de Aur a Salonului Artiștilor Francezi din Paris, conferită Celei Neamțu la sfârșitul anului trecut, este cea mai importantă distincție care a încununat opera unui artist plastic român din toate timpurile. Ea a însemnat nu intrarea noastră cu un ceas mai devreme în Europa pe sub bolta Arcului de Triumf, așa cum s-a scris cu firească bucurie, ci recunoașterea prezenței ei excepționale.

 

Fiindcă de ani de zile, așteptată, corabia de lână și frânghie a artistei își duce pe continent comorile în care tra-diția se împletește original cu modernitatea, astfel încât cunoscătorul de artă își face un punct de onoare de a-i fi admirat „Puiul mamei” în Germania, „Blazonul” în Olanda. „Pitulicea de curte regală” în Belgia, „Tripticul” în Elveția, „Ferestrele crângului” la Roma, iar stelele de aur de pe flamurile Uniunii arborate de o Românie întreagă în noaptea Anului Nou strălucesc de mult pe cerul de lână al lucrării „Pentru Europa” din colecția Consiliului Europei de la Strasbourg. De ani de zile, conștientă de înalta valoare a operei sale și mândră de condiția sa de artist român, ea era acolo, așteptându-ne. Celesta Cela.