Arta traducerii la români

Confirmat (deocamdată) de dl Barroso, comisarului european din partea României, dlui Leonard Orban, – ce urmează a fi audiat, intervievat, puricat până la stropul de lapte ce l-a supt până la înțărcare pe 27 de Brumar anul corent ș-apoi reconfirmat de “les gros-ses legumes europeennes” la început de Undrea – îi va reveni, în administrație directă, 1% din bugetul comunitar. Bani pe cari nu va răspunde doar cu foncția (înaltă, ce-i drept), ci și cu obrazul, prestigiul (atât cât mai este) sau cum s-o mai fi chemând al țărișoarei, nu tocmai mici, pe care cu onor o reprezintă. Cari bani, nu tocmai puțini, vor trebui cheltuiți întru multilingvism, domeniu/departament nou creat pentru distinsul nostru conațional, spre ușurarea omologului său slovac, dl Jan Figel. Care multilingvism înseamnă, în jargonul euro-diplomaticesc, traducere și interpretare în cele 27 de limbi din UE a tot ce înseamnă acquis comunitar.

 

Conform principiului “cel mai tânăr mătură prin atelier”, proaspătului euro-comisar îi va reveni și misiunea, de loc o sinecură, de a asigura implementarea – oops, termenul este excedentar, dar n-avem ce face, Evropa o vrea – a trei limbi de largă circulație continentală precum româna, bulgara și irlandeza. Muncă de cârtiță și al naibii de ingrată, s-o zicem pe de-a dreptu și pe moldo-vlahă (încă): ian’ gândiți-vă la câte combinații de câte două, de genul româno-malteză sau irlandezo-finlandeză sau bulgaro-estoniană sau… pot ieși din jocul de permutări al vechilor și noilor europeni. Perevo(d)cikii preste care va păstori domnul Orban au ei o viață grea, dar și bani europeni pe măsură: pân’la 15 euro de pagină tradusă (dacă-i vorba de combinații exotice precum cele amintite) și, în cazul de dat cu papagalul, vreo 30-50 euroi pro diem. Pă zi, frate-miu, mâca-ți-aș, așa că la carte, băă, și nu la coadă la vize! “Traduttore, tradittore”, zice o veche vorbă din cea Cizmă unde ne-am reîntors, după atâta amar de ani. Știe el Brusselu’ ce știe, când citește de la dreapta la stânga… un traducător și el, de nevoie, adică VIOREL DÂRJA