Mai era ceva de făcut. Ș-atunci, în tăcută, negrăită și… anonimă umilitate, a apucat calea Văratecului nemțean, megieș Sihăstriei iubitului egumen Cleopra Ilie, un putregai de moșneag, cum însuși îi plăcea să se șfichiuie. Tare fericită opțiune! Echipându-se, firesc, în straie de monah. Cunoașterea, culorile & aromele științelor (Muzico-logie, Drept, unde – să-ți vie să crezi?! – s-a produs și c-un doctorat!, și, de bună seamă, Litere, înainte de toate), deșertăciunile lumii vremelnic-pieritoare și mai câte altele… au fost trecut în rezervă, lăsate frumușel la vatră, spre alte că-utări și aspirații unde se-nectutea să fie întovărășită și năpădită de Lumină. Lumina cea bună, hrănită de tihna și… confortul superior al spiritualului. apelată de amici, a pornit, de mai ieri, să se mute la Cer. A luminat și s-a iluminat. Zgomotul din Cetate, micimea zilei și, vaai, a new-huma-noizuilor, a condus-o inspirat și ferice spre alte zări de îm-păcare pline. Lumină, extaz, beatitudine, Cale. Călătorie (și sfârșit beatific) al cărturarului riguros spre zorii de lumină ai posterității. Lecție totală, irefutabilă, de viață și căutări pentru toți cercetătorii cu-noașterii și intelighenției mundane, adesea, vai, atât de sterile. Lăudat fie-i numele & renumele! După charisma-ticul conu Alecu Paleologu, mă tem că avuția națională s-a mai văduvit o dată, nemilos. Da’, să ne bucurăm mai abitir, pen’că îi furăm cumva con-temporani! Să-i răsfoim Opera și s-o ferim de gălăgie și venerație stearpă. Mi-e mângâiere de suflet că acest colos cultural s-a… în-țărat/înțărnat la Putna. Nimic întâmplător. A lăsat o lecție definitivă cum că vana glorie și banii jinduiți nu fac… două parale. Ce contează pe ruta progresului e asimilarea de lumină și înțelepciune. Apro-pierea de Părintele din Ceruri. Și dacă spusa cronicarelui e corectă până la capăt, de-acu înainte fi-va totdeauna potrivit a spune bărbătește, cu mân-drie: Daa, nasc și la Moldova oameni. Și tot pe-acolo, bine-plăcuți Domnului, se și… îngroapă! Era cocon de rege. Prinț, cum ar veni. Și’n noaptea în care…
Era cocon de rigă. Prinț, adicătelea. Și’n noaptea în care-i năștea muierea pruncuț la nobilul soroc, a spălat putina. A pupăcit ce era de sărutat ș’a șterso. Gauthama Buddha. A plecat să se lămurească pe sine și să-i înțelepțească pe ceilalți. Era cocon de rege, a nu se uita, și nu i-ar fi lipsit nimic. Și toată povestea asta e cu un 500 de anișori înaintea Christ-ului nostru, Iisus. Doamna Zoe a făcut așijderea. A lăsat grijile Academiei în seama… arhimandritului Simion Milică (pe-atunci), dupe ce moșise și nășise, din cea mai puternice amfiteatre ale nației Literelor, junime îmbelșugată pe teritoriile culturalului, după ce fusese însăși comenduitorului Academiei din Roma pentru români, după ce & după ce… a lăsat totul lac, leac & baltă, inclusiv pe soțul domestic și fiul lor aferent, și-a apucat drumul mănăstirii. De fapt, al iluminării. A cunoscut toate ierarhiile succesului lumesc. Și totuși… Parcă mai era ceva de făcut. A simțit asta la capă-tul vieții, carierei ei de octogenar străluce.
Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!



























Comentarii