Trei scriitoare din Bucovina în „România literară“

În cel mai recent număr al revistei „România literară”, 8/2006, marcat de gândul că Marin Sorescu ar fi împlinit 70 de ani – și, desigur, de articolul pe care i-l consacră Nicolae Manolescu –, sunt prezente și trei scriitoare din Bucovina, la trei rubrici diferite. În ordinea răsfoirii publicației, prima este Angela Furtună, cu recentul său volum, „Îl văd pe Dumnezeu și nu mor. Viețile mele nesfinte”, Axa, Botoșani, 2005, căruia Simona-Grazia Dima, îi dedică substanțiale comentarii critice, cu titlul „Între rigoare și blândețe”: „Angela Furtună este o poetă puternică, de o profundă și netrucată intelectualitate, înzestrată cu o infatigabilă imaginație, precum și cu o mare disponibilitate afectivă.”

 

Urmează Elena-Brândușa Steiciuc și cartea străină pe care ne-o propune: romanul „Harraga”, aducând odată cu el în atenția cititorului „Un scriitor incomod”, algerianul Boualem Sansal: „Venind înspre literatură din lumea științelor exacte și fost înalt funcționar în structurile guvernamentale, Sansal își întemeiază scrisul pe o viziune extrem de critică la adresa societății algeriene contemporane, pe care o radiografiază până în cele mai mici amănunte, făcând comentarii caustice pe seama arivismului clasei politice, a administrației ineficiente, a islamismului și intoleranței ce se întind ca o plagă.”. În călătoria propusă de acest număr pe meridiane, aproape o pagină și jumătate revine studiului „Hanul din depărtare al lui Antoinea Berman” și, implicit, autoarei sale, Muguraș Constantinescu, care scrie despre „testamentul unui mare traducător și traductolog”, Antoine Berman, nume care ar merita cu prisosință interesul editurilor noastre selecte. Dar iată, argument în plus, concluzia studiului pe care i-l dedică Muguraș Constantinescu: „Aceste idei revoluționare și generoase despre textul străin, despre limba și cultura primitoare, despre necesitatea unei critici productive a traducerilor fac din întreaga reflecție despre traducere a lui Berman, hrănită de o autentică ex-periență de traducător, un edificiu solid care are ceva din căldura, os-pitalitatea, dar poate și din himericul «hanului din depărtare» des-chis străinului, în toată stranietatea sa”. Se poate spune, așadar, că numărul cu care revista „România literară” pășește în luna martie este dominat de Bucovina, cu primăvara sa specială.