De ce plâng boii…

> Am fost f. tulburat (frumos) mai zilele astea! Cum de ce?! Pen’că fusei cu niscai treabă de-un dinte căzut (dee, cu-atâta sezon și zilișoare vârtoase de proteine!) la prie-tenul meu, venerabilul mese-riaș dr. Ionescu (în spatele “Dornei”). Și-a fost și treabă de poveste, de rămăsei și aci… cu gura căscată. Eram mic, da’-mi amintesc – se confesează doctorul de 67 de ani – când au scos vaca din grajd s-o ducă la ORACA, dee, era bătrână, am văzut cum slobozea lacrimi! Așijderea ca-n povestea de mai sus, m-a impresionat și spusa dlui Jolobai, director la Sucevița și profesor de istorie: Prin părțile Siretului, când moare stăpânul, sunt slobozite din grajd și animalele… Și mai știu că, prin Ardeal, bivolițele ducând carul mortuar spre groapă varsă ades lacrimi (sângele alb) pentru stăpânul lor.
 

> Și nu poci să nu asociez asta cu ceea ce mi-a povestit dl George Sîrbu, muzicologul, dirijorul “Baladei”. La moartea faimo-sului lăutar al Bacăului, vioristul Ion Drăgoi, într-o seară, la priveghi, a răsărit pe chipul lui Ion zâmbetul lui, daa, pe năsălie întins. Zâm-bea cum zâmbea întotdeauna când cânta… > Aa, amice, de când n-ai mai văzut un… bou?! Nuu, nu din ăștia rutinieri de te-mpiedici la tot pasul de ei, nuu, muu! Eu văzui, mai an, la înmormântarea părinte-lui… părintelui Gh. Brădățanu de la Mălini, plăvanii unche-șului din Drăceni purtând carul mortuar. Peste câtăva vreme (puțină) vom căuta la Zoo-muzeu astfel de dobitoa-ce?! Cam cum caută-n van francezii la lupi, pen’că nu mai e, de amar de vreme, picior de astfel de fiară, pe tot cuprinsul Haxagonului… > Iar dacă de oameni – după cum se vede – nu mai avem (mare) grijă, barem cu animăluțele să fim o părere mai dăștepți și mai atenți, poate c-aci ne iese mai bine. Pă reacu’… (v. și isteria cu gripa orătăniilor)… > Pe vremea lui Pingelică, printre semidocți & sfertodocți se purtau bibliotecile la metru (dă-mi cărți cât să mai completez spațiul ăla rămas liber în bibliotecă, clama spre vân-zătoare istețul care voia să se fudulească cu cartea); acu, sub Băse, se poartă cartea la… me-tru cub (v. și emisiunea suceveanului Alex) și cartea la kilogram, feri, Doamne! Nu mai departe de zilele noastre, Edi-tura Univers a lansat pe piață un cărțoi intitulat Pământul care – pă bune! – trage la cântar fo’ 7-8 kile. Kulmea, cartea este f. valabilă & agreabilă! Se va instala în limbaj de-acum întrebarea… Câte kilograme de carte ai ingurgitat la veatza ta, măi hombre?! > Mai ții minte megaserialul texan Dallas, cu care, nuu ?!, sâmbătă de sâmbătă, ne desfătam, alt-minteri, înainte de ’89, că nu era alternativă. Filmul, cu secătura aia delicioasă de J.R., a rulat și dupe. Ba, onora-bilul personagiu a vizitat și România, un moșulică acu’ de te pălea mila… Se știe că doar nebunii și copiii se mai încu-metă să spuie adevărul. Un pruncuț, dupe ce vizionă și el, acolo, câte ceva din pelicula cu pricina, mă întrebă cu dez-armantă inocență. Ei, Dumi-trule, ai văzut Dallas? Da! Câte episoade? Hm, zeci, poate sute. Și ai văzut vreodată vreo carte prin cele dichisite și fățoase odăi?! NEMA! Și uite-așa, cătinel și pe neobservate se va cam duce dracului giudețu, baa, planeta. Aaa… (D.B.) P.S. Pentru că mă duru profund…Toată compasiunea familiei din Salcea care și-a pierdut, mai ieri, pruncul la săniuș, prin accident. Părin-tele din Ceruri să vă învred-nicească cu alinare…

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: