Gipul din coteț…

Ce chestie! E tare nostim că la fiștecare trecere de prag către un new year, când nu mai prididește omu’ dintre, printre oameni cu tot repertoriu de cântări, sorcove și strigături (un an mai bun, sanatati, norok, prosperitate, chestii d’ăștia, cum zic oltenii), băgăm sama, majoritatea, că, vaai, urăturile alea prietenoase și la grămadă slobozite la rocadă anterioară dintre anișori nu ne-au prea ieșit, decât în foarte mică măsură. Nașpa trebușoară! Ca… Cănutză om niteluș mai sucit ce ades îmi sunt, mie-mi vine să ur amicilor într-un registru de țipurituri ceva mai… mohorât: an prost, viață puțină, parale așijderea… și s-aștept la sfârșit, ca prostu-ca dășteptu, să văz ieu cine a avut mai multă dreptate, hîî… Ee, da’ până acolo – hai un sănătos La mulți ani! și de pe meleagurile ăstei poznite rubrici, când voioasă & zglobie, când vai de mama ei de pământie…

 

> Aa, ca și tine, iubite al nostru prieten, am furnizat și am recepționat urări ca tot omu’ normal. Le aduc reverențios MULȚAM tutulor sorcovitorilor noștri. Cel mai mult m-a distrat și pe mine poezeaua… megatelefonică cu coteiul…: „Cățeluș cu păru’ creț, să ai jeep-ul în coteț, să ai vilă cu piscină, pe Madonna de vecină, o lopată pentru bani – La anu’ și la…” la… la… D’acord cu toate, bogdaproste! C-o singură corecție. Pe Madonna asta (care a ros urechile planetei cu hit-ul ei megamediatizat – noroc de proteza Abba în compoziția, altminteri, cam… bleagă), pe Mă – dana, spuneam, aș fi dorit-o nu atât ca megieșă, ca vecină, cât mai abitir ca… ca virgo, virgină, ăă, mânați măăi! > Și dacă e de muzichie, apoi m-aș opri mai degrabă și aș focaliza asupra lui Mozart, că tot se fac, în chiar ăst an, 250 de anișori (de la naștere? de la moarte?, ia nisnaiu)… Iar dacă mă vei întreba care a fost bucuria mea a mare-mare din tot acest prelung sezon festiv, îți voi răspunde laconic: pelicula cu Tarzan ăsta al nostru de la Timișoara (murit în mizerie, daa, chiar în cele opulente State), vizionată, bucuros, în aste zilișoare.Ca un pruncutz, am râs de m am fisurat (spart), hîîî… > Și-n fine, îți citez ceva din ultimul număr din revista Cultura (pag. 17), iscălit de Bogdan Suceavă, un june matematic care predă în America. Să luăm amintiri că… Cei mai simpatici sunt inginerii, care se pricep la orice și devin orice, după nevoie, stil și vremi. Cei mai enervanți sunt foștii activiști care se pricep la economie. Cei mai amuzanți sunt geometrii care se dau critici de teatru. Cei mai caraghioși sunt practicanții de retorică, buni la orice, de la cronică sportivă la grupul de prietenie România-Uranus… Să luăm amintee și aci!