Mult stimate Domnule Primar,

Mă numesc Vígh István, sunt artist plastic monumentalist, adică am diploma în decorații murale (interior, exterior). Primii zece ani, după studiile făcute la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Capital, i-am petrecut la Suceava. Am fost profesor de pictură la Școala Populară de Artă, iar, după aceea, metodist cu proble-mele de artă plastică și artă populară la Casa Regională a Creației Populare Suceava, până în anul1966. În toamna acelui an l-am vizitat pe președintele Sfatului Popular Regional, Dl Emil Bobu, și i-am sugerat că ar fi cazul să se ducă la București, la Comitetul de Stat pentru Cultură, Artă și Învățământ, și să solicite niște bani pentru decorarea complexului din Arini, compus din trei blocuri cu câte 5 nivele și blocul lamă cu 10 etaje și cu o suprafață de decorat de peste 600 mp.Dl Emil Bobu, care nu credea că e posibil, s-a reîntors cu zâmbetul la gură și m-a felicitat.

 

Am primit banii din fondul Național de înfrumusețare a orașelor. Suceava a fost descoperită atunci ca poartă a României pentru vizitarea monumentelor istorice aflate sub egida UNESCO: Voroneț, Sucevița, Moldovița, Putna etc. L-am invitat pe maestrul meu Ghiță Popescu să conducă lucrarea-gigan, și, cu un colectiv din cinci artiști, între care eu eram cel mai tânăr (30 de ani), am început munca. Maestrul mi-a încredințat conducerea transpunerii lu-crării, care, de fapt, se pregătea într-un atelier din Floreasca, în București. De la Dl Emil Bobu am primit un camion cu care am transportat mozaicul pregătit pentru montare la Suceava. Am făcut mai mult de 20 de drumuri cu camionul. Blocurile cu 5 nivele erau gata, oamenii deja se mutaseră în ele, dar blocul lamă era încă în lucru. De la TRCI, Trustul Regional de Con-strucții, am închiriat schelăria și uneltele de lucru, apă și curent electric. Am plătit pentru toate serviciile Trustului, mai bine zis ingi-nerului-șef, care m-a sabotat cu tăiatul curentului electric, cu închiderea apei și a pus și oamenii să-mi fure ustensilele împrumutate de la el [istoria decorării complexului din Piața Areni a fost descrisă în ziarul „Crai nou”, în paginile de jurnal publicate aici –„Des-tinul: Un deceniu la Suceava (1960-1970)”]. Ca atare: mozaicul a fost subvenționat de poporul român, prin ministerul de resort, care, cum am amintit, purta numele de Comitetul de Stat pentru Cultură, Artă și În-vățământ, al cărui președinte era Dumitru Popescu (Popescu Dumnezeu). Mult stimate Domnule Pri-mar și Dle Viorel Blănaru, e treaba D-voastră să decideți cui aparține mozaicul din Centrul Areni. Dar oricine poate să aco-pere lucrarea cu reclama lui fără nici o urmare? Nu uitați, aceste lucrări sunt moștenite de la părinții D-voastră. Dacă nu sunteți mulțumiți de calitatea creațiilor, scoateți-le, dar nici-decum să nu închideți ochii în fața celor care, până când nu sunt opriți, își fac de cap! O avere nu e ușor să o strângi, dar e mai greu să o păstrezi! Cu stimă, VÍGH ISTVÁN 29 nov. 2005 DEBRECEN, UNGARIA – MAGYARORSZÁG