Poveste despre Rădăuți…

O zi de târg la Rădăuți are încă ceva din mirajul povestirilor iscusite, pe care odinioară bunicii ni le șopteau la gura sobei. Săptămâna trecută s-a instalat frigul și în orășelul magic din Bucovina. În bazarul înghețat, larma pusese stăpânire pe micile gherete și, de la pisicul negru care adulmeca cu nasul roșu zăpada și până la comerciantul înfulecând pe nerăsuflate sarmalele aburinde de post, totul parcă era acoperit de o pojghiță strălucitoare. Veselia era, cum s-ar spune, la ea acasă. Sub povara grijilor cotidiene, oamenii obișnuiți să trăiască din mici vânzări nu păreau să-și plângă de milă. Ei aveau un soi de superioritate care îi situa, fără îndoială, deasupra celor pentru care banii nu sunt în nici un caz o problemă.
 

Mălina Anițoaei

”Ia ultima ofertă de banane, neamule”, striga cât îl țineau puterile un bărbat, purtând o tavă imensă cu fructe exotice, iar felul în care omul nostru știa să-și facă publicitate anima și mai mult sutele de oameni, furnici neobosite, clienți sau vânzători cu vocație. Atmosfera, jumătate tradițională și jumătate cosmopolită, trasa totuși un cerc nou în inima Rădăuților, din care cu greu mai puteai să ieși, cerc egal cu labirintul unei lumi apărute dintr-un ceas de epocă, prevăzut cu un capac amețitor de argint. Altfel spus, undeva, cândva, a fost o zi extraordinară de vineri. Locul acela se numea Rădăuți, iar povestitorul cel sărac eram eu…

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: