Rapidul din Ițkansas

Miercuri după-amiază, de la 3, zeci de ițcăneni au luat cu asalt tribuna Stadionului „1 Mai” pentru a urmări meciul CFR-ului cu Vivipet Bădeuți, contând pentru etapa a 8-a a Diviziei D la fotbal. Vreme frumoasă, de toamnă liniștită și senină, numai bună de mâncat semințe și încurajat favoriții. Scorul, pe placul și nu prea al suporterilor, având în vedere numeroasele ratări ale gazdelor: 2 – 1 (1-0). Marcatori: Stamate (zis Burattino), Macovei (Vivipet) și Boghiu. Dincolo de meci, spectaculos până la urmă, căci ambele formații au alergat și conștiincios, și năvalnic după victorie, de consemnat candoarea, dăruirea, încrâncenarea și ambiția ițcănenilor de a dărui celor care îi iubesc o echipă, de a le da pur și simplu fotbal.

 

Mulți dintre jucători, iluștri anonimi în viața de toate zilele, joacă, așa cum au recunoscut, de plăcere, neașteptând numaidecât o recompensă materială. Tinerei sau oameni în toată firea având în spate grija familiilor, s-au dedicat sportului rege într-o divizie catalogată de toată lumea ca fiind fără viitor. Niște copii mari cu toții, îndrăgostiți de balon, care se străduie, sub bagheta lui Iliuță Gafencu, să ofere prăfuitului și uitatului de lume târgușor pe nume Ițcani (Ițkansas, cum le place să-i spună) un altfel de rost, dincolo de o bătrână și istorică gară. O pasiune, ceea ce nu e puțin lucru. La meci îl întâlnim pe Lorin Avădanei, fosta glorie a CSM Suceava, „tunarul”, cum îl știa o lume întreagă, bombardierul care rupea plasa porții echipelor care vizitau Areniul și făcea ca tribunele să explodeze. – Cum e, Lorine? Cu ce treabă prin Ițcani? – Sunt prieten cu Iliuță, am jucat la aceeași echipă pe vremuri și îmi place să-l văd, cum se spune la lucru. La urma urmei, sunt și eu antrenor, nu? – Tot în Irlanda? Erai antrenor la o echipă de eșalon inferior pe care ai promovat-o… – Nu mai sunt acolo. Neînțelegeri. M-am întors și mă gândesc foarte serios să iau o echipă din România. Dacă nu voi putea, mă duc din nou afară Luăm, la întâmplare, câteva declarații. Nicolae Bosancu, președintele clubului, satisfăcut de rezultat: „O partidă bună. Speranța noastră e promovarea”. Alexandru Boboc, mijlocaș Rapid CFR și ghiduș: „Am vrea să promovăm, dar nu ne lasă meciurile… curate ale Forăștiului”. Marian Macovei, autorul golului Vivipet-ului: ”E o echipă valoroasă acest Rapid. Ne așteptam să ne bată. Totuși, mă bucur că am putut marca un gol”. Dumitru Vieru, administratorul stadionului (renovat de curând, cu sprijinul FC Cetatea; investiția: 200 de milioane; pe stadion se antrenează juniorii Cetății), cu nostalgie: „Din 58 sunt aici, la „1 Mai”. M-am îndrăgostit de această echipă. Iubesc CFR și acum, la 71 de ani, îmi mai oferă o bucurie în viață” Burattino cel șmecher – ștecher: „Mă dai la televizor? Ca să știu. Să-ți spun despre gol. M-am dus ca o rachetă pe minge, pe urmă ca o pușcă”. Îl întâlnim și pe Dumitru Moldovan, președintele Cetății. „Promisiune” cu jumătate de gură: ” Cred că de la anul CFR va fi satelitul nostru”. În sfârșit, apucăm să vorbim și cu maestrul de ceremonii, Iliuță Gafencu. „Am ratat prea mult, dar rezultatul e echitabil. Suntem o echipă în plină formare, în plin avânt. Nu-mi plac vorbele mari, așa că nu mă hazardez să spun că o să promovăm”.