Petrolul, Katrina & OMV

Tare grăbiți că mai sunt ai noștri petroliști întru scumpirea naftului cel de otomobil, mai ceva ca fata mare la măritiș și Băse la anticipate. Cum tremură o țârucă cotația bursei newyorkeze la barilul de petroleum, cum hop sare oemveul, mai poreclit și Petrom, și saltă prețul la pompă. Și nici c-a-puci să te dezmeticești după o așa plăcută surpriză și să-ți rectifici bugetul cu chiu, cu vai consolidat, că iacătă că-mi vine ăl mai ortoman distribuitor din România și mi-ți bortelește punguța ofticoasă cu altă scumpire. Prețul mondial, crizele din cel Orient, m.m.s.m. puțin apropiat, “dictatura” OPEC și câte cele morfolesc din vârful buzelor oficialii austrieci cam disprețuitori (sau poate doar ni se pare?) de ignoranța economică a consumatorului mioritic.
 

Care consumator, chiar dacă nu șade cu “The Economist” sau “Financial Times” supt perină a aflat din media scrisă sau vorbită pre limba lui că zisul OPEC, înduioșat de ce-a lăsat în urmă Katrina, se sforțează pentru un milion (nu-i nici o greșeală) de barili pe zi (asta că tot se vorbi de dictatură!). Ș-a mai aflat cel otomobilist băștinaș cum că aieste fluctuații bursiere la gas & oil atentează la buzunarul consumatorului cam la o lună de când s-au produsără. Iar într-o logică perfect justificată economicește, mai mititeii distribuției se iau, câr-mâr, după dulăul cel mare, că doar nu-s nebuni să mențină prețurile la cota de jos și să se arză la profit. Dar numai ce se zbârli Primul Timonier, șuierând marinărește printre dinți că la o adică s-ar putea îmbla, pe ici-pe colo, prin părțile esențiale, la contractul de privatizare a Petrom, că mahării oemviști au și apăsat pe marșarier. Și-au tot apăsat ei de se-ntâmplă ce nu văzu românașul tranziției decât la soldurile de sfârșit de sezon la straie și încălțări: scăderea prețului. S-auzi și să nu crezi! („Crede, babo…”). Acu’ e de așteptat ca marele bărbat să se oțărască și la uraganul Rita (între timp a și făcut-o… N.A. & N. R.) să se mai potolească ‘mnealui / ’mneaei și să lase-n pace Texasul pretenarului Ghiță Tufish, c-are el ș-așa destule griji și nacafale. Iară noi, noi romulanii? Departe de-a fredona hitul de nesmintit succes “(E)kat(e)rino, vedea-te-aș moartă…” (pe care yankeii, în fudulia-le recunoscută, îl ignoră cu desăvârșire), tot spre Cel de Sus ne îndreptăm nădejdea, cum spunea cu obidă în glas și-n priviri un amărăștean din cea Ialomiță de sub ape. Că sfinții se mănâncă mai întâi între ei în Marele și Micul Divan ș-apoi ne mâncă și nouă banii, răbdarea și, nu în cele din urmă, încrederea. Care, cum se știe îndeobște, se câștigă greu și se pierde cu ușurință. La noi, orighinali cum suntem, lucrurile stau taman ca în “Iona” lu’ nea Mărin Sorescu. Adică invers! Un fost otomobilist, actualmente pieton naiv și întristat, adică al Dv. VIOREL DÂRJA

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

SUMARUL EDIȚIEI