Ne vorbește părintele Ilarion Argatu

Editura Mila Creștină de pe lângă Catedrala Ortodoxă Învierea Domnului din municipiul Fălticeni, condusă de pr. Ioan Argatu, a scos de sub tipar o nouă publicație, cu sfaturile și învățăturile unuia ce se numără printre marii duhovnici din Ro-mânia, regretatul părinte Ilarion Argatu. Lucrarea se intitulează Ne vorbește părintele Ilarion Argatu: Despre Sf. Împărtășanie și Despre Preoție (4, 5) și continuă șirul publicațiilor numerotate și propuse la înce-put de drum editorial. Volumul de față are 224 pagini (format A 5) și face parte din lucrarea cu numele generic Ne vorbește părintele Ilarion Argatu, ce va înmănunchea toate lucrările tipărite ale autorului.

 

Volumul cuprinde descrierea a două teme cu titluri dogmatice și liturgice, din perspective practice, ale lucrărilor din viața bisericii și a credincioșilor. Părintele Ilarion Argatu nu abordează tema ca pe un studiu de teologie, ci ca pe o experiență sau trăire a duhovnicului. Titlul ne îndeamnă să credem că se dirijează în a cuprinde o temă de dogmă, ce se explică teoretic pe baza revelației divine, pe ba-za Sf. Scripturi. Părintele Ila-rion Argatu ne spunea că orice lucrare are trei părți, trei realități sau trei dimensiuni, care se succed una după alta și se leagă într-o realitate existențială. Pri-ma dimensiune o constituie partea teoretică, partea de infor-mare, partea cuvântului, care își are originea la Dumnezeu și pe care o numim adevăr revelat sau dogmă. A doua dimensiune o constituie partea practică sau de trăire a adevărului revelat în viața noastră cotidiană. Nu este destul și nici de folos să cunoaș-tem numai teoretic un adevăr; el trebuie pus în faptă și să facă parte din viața noastră. Dumne-zeu nu vorbește în zadar. Dum-nezeu nu ne vrea numai vorbi-tori, ci și trăitori după cuvintele voinței Sale. Fariseismul este unul din rezultatele netrăirii adevărului dumnezeiesc. A tre-ia dimensiune o constituie ati-tudinea lumii nevăzute, ca re-acție determinată de cunoaște-rea și trăirea noastră a adevăru-lui revelat. Adică, trebuie să fim conștienți că orice vorbă sau faptă a noastră este privită de ochi pe care nu-i putem vedea din lumea de dincolo, și care nu trebuie să ne fie indiferentă. Pri-vește Dumnezeu la faptele noas-tre, privește Maica Domnului, privesc îngerii și sfinții, dar, în același timp, privesc și diavolii cei nevăzuți, care deranjează, într-o măsură mai mare sau mai mică, starea noastră de împlini-tori ai voii lui Dumnezeu. Prima dimensiune, cea a păr-ții de informare și cunoaștere, o dobândim foarte ușor de la pă-rinți, profesori, preoți și duhov-nici, citind Sf. Scriptură și scrie-rile Sfinților Părinți. Învățătura, omul de rând o dobândește prin predica preotului și prin Bise-rică. A doua dimensiune, trans-punerea în faptă, o coordonează conștiința, voința și sentimentul religios al fiecăruia. A treia di-mensiune este taină, nu poți privi și nici descoperi realitatea lumii nevăzute din jurul tău cu privire la faptele pe care le săvâr-șești. Uneori, cel mult simți o stare de beatitudine, semn că lui Dumnezeu îi plac faptele tale, sau una de frustrare, de lovire, de potrivnicie, ca semn că diavolului nu-i plac faptele tale. Duhovnicul este acela care, prin viața sa curată, cu post și rugăciune multă, primește daruri de a învăța, de a sfătui și de a vedea și a pătrunde mai mult decât omul de rând. Prin aceste daruri conduce pe cre-dincioși la o trăire adevărată, descoperind cele ascunse și ne-văzute. Aceste daruri, părin-tele Ilarion le avea și cu ele a-juta pe credincioși să se îndrepte pe calea cea bună. Era speciali-tatea sa să explice și să abordeze ultimele două dimensiuni: cea a faptelor și a impactului lor în lumea nevăzută. În capitolul Despre Sf. Îm-părtășanie, părintele ne desco-peră o realitate a faptelor legată de Taina Sf. Împărtășanii, pe ca-re o explică în termeni mai di-recți: De ce nu se poate face Sf. Liturghie și nu se pot împărtăși credincioșii seara sau cine face acest lucru? De ce nu putem fo-losi azima la Sf. Împărtășanie și cine face acest lucru? De ce nu poate preotul ortodox să facă Sf. Liturghie și să se Împărtă-șească cu preotul catolic? Pre-zintă, în particular, semne și arătări cu privire la prefacerea Sfintelor. De ce nu putem arde și arunca pe apă curgătoare Sf. Împărtășanie? De ce nu putem folosi vinul din comerț la Sf. Împărtășanie? Cine sunt furii de cele sfinte? Cine sunt cei ce fug de Sf. Împărtășanie? Împăr-tășirea pe stilul vechi (o vede-nie). Încheie cu Sfaturi duhovnicești legate de Sf. Împărtășanie. În capitolul despre preoție îl descrie pe preot ca pe cel ce are putere în rugăciune, putere în cuvânt și ca pe cel ce nu trebuie să se abată de la drumul drept. Face un portret al preotului ca slujitor, ca administrator în Biserică și în afara ei, vorbește de relația preotului cu credincioșii de orice categorie socială ar fi. Încheie cu sfaturi duhovnicești. Cartea este scrisă într-un limbaj simplu, nefilosofic, pe înțelesul tuturor. Pr. IOAN V. ARGATU