Ne speriem când vedem păcatele care se fac, persuasiunea asta continuă pe care mass-media, şcoala şi educaţia o fac asupra copiilor şi tinerilor cum că nu există păcat, că totul e îngăduit… Acesta e un subterfugiu al diavolului, care vrea să ne convingă că el nu există. Asta este cea mai mare viclenie a lui: totul în lumea aceasta!
Nimic nu poate să stingă în om dorinţa lui de mai bine, setea de apă vie. Ca femeia aceea care nu voia să mai înseteze altădată, să nu mai vie la fântână. Aşa dorim şi noi ca să gustăm o dată, poporul să guste din apa vieţii dată de creştinism şi să nu mai înseteze, să nu mai meargă la lume, la puţuri, ca să scoată apă cu funia, ci să primească această apă o dată pentru totdeauna, să cunoască adevărul în Iisus Hristos. Acest popor este gata de cules. Dumnezeu a semănat în poporul acesta sămânţa credinţei şi a rodit, chiar dacă spicul nu este bine format şi poate să dea numai treizeci sau şaizeci de boabe. Dar datoria noastră este să ne rugăm pentru secerători, pentru cei care seceră cu secera credinţei, cei care adună cu dragoste şi nădejde.
(Părintele Cheorghe Calciu, Cuvinte vii, ediţie îngrijită la Mănăstirea Diaconeşti, Editura Bonifaciu, 2009, p. 98)
Comentarii