Criza politică la vârf prin care trecem nu este motivată de necazuri economice şi nici sociale… De bine, de rău, cu toată inflaţia şi greutăţile generate de războaiele din Ucraina şi din Iran, la o simplă privire, nu o ducem rău, iar veniturile noastre şi piaţa ne oferă aproape tot ce avem nevoie, pentru că nivelul şi stilul nostru de viaţă se apropie de acelea occidentale. Nu după asta am tânjit după revoluţie?
În schimb, când vine vorba de diriguitori şi relaţionare publică ne descoperim partea slabă. E clar, stăm prost la capitolele încredere, consecvenţă şi morală: am alcătuit prin negocieri dificile o coaliţie de guvernământ acum aproape un an, am pornit împreună la drum PSD, PNL, USR, UDMR şi naţionalităţile cu ceva rezultate în primele 4 luni, dar îşi vâră Nichipercea coada, ca de obicei în ultimele decenii, şi, în loc de bună înţelegere, conlucrare şi serviciu public în slujba cetăţenilor şi a Patriei, PSD face mofturi, îşi ia jucăriile şi pleacă, injuriindu-şi colegii, nelăsând măcar loc de „Bună ziua!”. Motivul? Fără a ţine cont de bugetul de austeritate, vrea cu orice preţ bani mai mulţi pentru ajutoare sociale şi pentru primari împreună cu slujbaşii lor din teritoriu, să se poată căţăra apoi pe spinarea celorlalte formaţiuni pentru a ieşi în evidenţă şi a creşte în sondaje, adică să-şi mituiască alegătorii în vederea câştigării viitoarelor alegeri. Comportament de şmecher de cartier cu care a reuşit să ia voturile în aceşti 36 ani.
Pentru că trăim în Europa şi suntem membri ai Uniunii Europene, privim cu jind la ţări ca Germania, Olanda, Italia, Spania, Franţa, Anglia, Austria, Belgia… unde coaliţii guvernamentale variate ideologic ca şi a noastră au rezistat adesea, rezistă încă o mulţime de ani, e adevărat, fără scandaluri în spaţiul public, fără ţăţisme, mahalagisme şi injurii, unele trecând şi de 18 ani ca în Germania, cu negocieri serioase reluate periodic.
Gălăgioşii noştri analişti politici, jurnalişti care se dau măreţi n-au sesizat că PSD s-a lăsat momit-manipulat grosier (voit?) de o grupare de penelişti din Sectorul Agricol Ilfov aciuaţi în jurul lui Hubert Thuma şi de AUR, sperând că împreună vor obţine de la preşedintele Nicuşor Dan alungarea lui Ilie-Sărăcie şi nominalizarea lui Sorin Grindeanu pentru şefia guvernului – fostul servitor al lui lui Liviu Dragnea nu mai are răbdare până la anul când îi vine rândul la Palatul Victoria şi face presing. Am intuit cacealmaua de la început: Hubert Thuma a aruncat momeala, iar social-democraţii „au pus botul” şi au ieşit de la guvernare, fără a-şi da seama că gestul lor poate fi sinucigaş, încheind fără glorie activitatea propriei formaţiuni aflate într-o formă sau alta la guvernare din 1989 încoace. În ţările fostului lagăr comunist, aceeaşi soartă au avut-o mai toate partidele social-democrate şi socialiste născute după momentul accesării democraţiei în 1989.
În orice stat civilizat şi democratic, partidele se zbat zeci de ani pentru a ajunge la guvernare, căci nu altul e scopul activităţii politice. Diferenţa faţă de România este că atunci când ajung în fruntea cetăţenilor lor nu vor să se facă de ruşine: pun osul la treabă în beneficiul tuturor acelora care, prin vot, le vor aprecia eforturile. În plus, Justiţia lor este atentă la respectarea Constituţiei şi a legilor în vigoare, iar cazuri de îmbogăţire ilicit-neruşinată a membrilor guvernelor şi a staff-urilor ministeriale sunt rare.
Or aici e baiul: în majoritate, politicienii români s-au căpătuit în timpul ocupării funcţiilor, iar Justiţia rareori a reuşit performanţa de a-i pedepsi şi a recupera banii furaţi prin corupţie. Este şi motivul pentru care fosta şefă a DNA, Laura-Codruţa Kövesi a (cam) fost alungată din ţară. Noroc de Parlamentul UE care i-a apreciat activitatea şi a numit-o şefă a EPPO (Procuratura Europeană) – nu cred că vreo altă ţară, o clasă politică au suferit ruşine mai mare! Că ne crapă obrazul!
Mişcarea îmbufnată a PSD vine într-un moment încurcat nu numai pentru partid: din pricina scălămbăielilor la guvernare, a pohtelor de mărire ale lui Grindeanu, partidul se zbate undeva pe la 14-16%. Nelăsând loc de „Bună ziua!”, nici cale de întors nu prea există!
Comentarii