Societatea Arheologică din Bucovina

de Ion Grămadă

Motto: „Bucovinenii şi-au scris singuri istoria lor, n-au trebuinţă să le-o scrie străinii sau şi românii, care n-au trăit-o direct” (M. Iacobescu)

Cu prilejul Expoziţei generale române din 1906, apărea în Cernăuţi o carte cu titlul Românii din Bucovina. Ea a fost, la timpul său, aspru, dar pe drept criticată în „Viaţa Românească” (anul I, nr. 6/1906) de către un profesor – chiar bucovinean – sub pseudonimul Văleanu. În această carte sunt înşirate toate societăţile culturale şi economice din Bucovina românească. Dar fără să se amintească şi despre rodnica Societate arheologică română din Cernăuţi, care a contribuit la cunoaşterea istoriei Românilor din Bucovina. Cauza uitării vom istorisi-o mai pe urmă.

Societatea arheologică s-a înfiinţat în iunie 1886 de către câţiva Români, cu interes şi dragoste pentru istoria ţării lor. Sufletul ei şi inima era prezidentul Dionisie O. Olinescu, concepist la finanţe, şi secretarul Constantin Morariu, actualul paroh din Pătrăuţi pe Suceava. Un preot vrednic şi român ales.

Toţi membrii erau prieteni ai arheologiei. Ei au răspândit numele societăţii lor şi printre străinii din Apus.

Societatea avea în art. 2 din statut prevederea: 1) să determine printre români la deşteptarea interesului pentru antichităţile lor naţionale, bisericeşti şi seculare, în genere, şi să contribuie pe cât ba fi cu putinţă la răspândirea ştiinţelor arheologice printre ei; 2) să adune şi să conserve orice antichităţi bisericeşti sau seculare sfinte aflate în Bucovina sau pe aiurea; 3) să stăruie pentru conservarea zidurilor monumentelor şi ruinelor istorice; 4) să facă cercetări, explorări arheologice.1

Colecţiunea de antichităţi era, la început, mică.

Dar prin intervenţia lui D.O. Olinescu, soţia decedatului conservator din Siret, fost cavaler de Gutter a dăruit Societăţii o colecţiune însemnată de antichităţi din diferite epoci. Ea spori prin multe daruri. Apoi mai spori prin alte donaţii. Printre donatori: Dimitrie Bucevschi, Vasile Morariu, Zaharia Voronca, părintele paroh Sbiera din Siret, V. Vasilovschi, Diomed Nosievici, Onofrei Mironovici, W. Wikenhauser, Emanuel Ciuntuleac, Emil Cozule, Mihail Dracinschi, Dionisie O. Olinescu ş.a.

Cu aceste comori acumulate, Societatea s-a prezentat şi şi-a expus piesele la Expoziţia oraşului Cernăuţi în luna septembrie 1880 la Şcoala de Meserii din capitală.

După lista din Catalogul Expoziţiei, Societatea, în 1886, avea în total 46 obiecte valoroase. Autorităţile au premiato cu Medalia de argint şi elogii în publicaţii româneşti şi străine – precum „Tribuna”, „Voinţa Naţională”, „Revista Politică”, „Neue Freiee Press” etc.

Încurajată, ea dezvăluie în anii următori o activitate meritorie ascendentă.

Părintele Constantin Morariu, autorul operei în limba germană „Schiţe cultural-etnografice ale românilor bucovineni” susţine că societatea ar fi stârnit interese mari printre arheologi şi istorici – a se vedea în presa vremii – iar preşedintele ei a publicat studiul Tezaurul de la Pietroasa.

Societatea a elaborat şi păstrat şi un Registru cronologic despre descoperirile arheologice din ţară şi străinătate (v. „Gazeta Bucovinei”, 1892, nr. 3, Cernăuţi).

Conducerea Societăţii n-a lăsat să treacă nicio ocazie fără a fi în contact cu persoane de încredere de la care să afle descrierea obiectelor şi materialul nou arheologic primit sau să menţină şi întreţină corespondenţa cu cei interesaţi şi pasionaţi – ca de exemplu cu Muzeul Centrului germano-român din Mainz, cu Societatea arheologică Spoletto, cu Ministerul Cultelor şi societăţile subordonate acestuia etc. Părintele Morariu, secretarul, şi-a comunicat şi păstrat legăturile cu societăţi similare din ţările vecine.

În 1888, căpitanul austriac Heinrich Himmel a fost delegat de Societatea Antropologică din Viena să vină şi să facă studii etnografice asupra populaţiilor din Bucovina. El s-a strămutat la Regimentul 41 din Cernăuţi, a elaborat şi expediat nişte chestionare pe care le-a răspândit şi în Bucovina, rugându-le să i se răspundă unor întrebări.

Atunci se pune pe muncă straşnică părintele Constantin Morariu – secretarul Societăţii – care era pe atunci şi administrator la biserica Sf. Paraschiva din Cernăuţi. El cercetă arhivele Capitalei Bucovinei. Şi dădu la iveală studiul său de istorie – pe care-l publică şi în acele Schiţe cultural-etnografice în germană şi în volum separat în româneşte. „Această carte e prima istorie temeinică a Românilor bucovineni” – căreia i s-au făcut recenzii „chiar în reviste de la Londra” (p. 127).

Cartea aceasta – continuă Ion Grămadă în scrisoarea sa – e şi un product al Societăţii arheologice române – păcat că sfinţia sa n-a publicat şi partea a doua etnografică ce-o are în manuscris. Ea conţine informaţii despre obiceiurile românilor din Bucovina.

Cercetările şi dezgropările arheologice întreprinse de Societatea arheologică din Cernăuţi pe moşiile Fondului Religios al B.O.R. – precum şi de către conservatorul Iosif cavaler de Gutter – la Hatna, Dănila – atrase atenţia şi Comisiei Centrale din Viena „pentru artă şi monumente istorice”. Comisia îl trimise pe exploratorul Szombathy în Bucovina. Despre Dionisie Olinescu – povesteşte acest maghiar cronicar, istoric – că proiectase o hartă arheologică a tuturor localităţilor din Bucovina, cu rămăşiţe preistorice şi romane, de pe care hartă a luat o copie fidelă şi Societatea antropologică din Viena. Ea i-a înlesnit cercetările sale.2

Societatea arheologică era în toiul activităţii sale când capătă faptalul şi neaşteptatul act de la Curatorul imperial vienez pentru înfiinţarea unui Muzeu imperial prin care să împrumute colecţia de antichităţi a Bucovinei române – act pe care-l dăm în traducere românească fiindcă a însemnat decesul Societăţii arheologice la noi.

„Onorabile Comitet al Societăţii:

Subsemnatul Curator al Muzeului Ţării din Bucovina, roagă pe onorabilul comitet al Societăţii Arheologice române din Cernăuţi să-i împrumute Muzeului Ţării din Bucovina colecţiunea sa arheologică spre a lăţi şi propaga interesul pentru istoria ţării. Această colecţiune va fi expusă în localul Muzeului; iar mai ales faptul că actualul director al societăţii arheologice dl Dionisie O. Olinescu a fost ales în şedinţa curatorului din 6 Mart a.c. custode pentru secţia arheologică a Muzeului ţării, garantează că obiectele vor fi expuse într-un mod sigur şi corespunzător”

Cernăuţi, 12 mart 1892

Secretar N.N.

Pentru Curatorul Muze-ului din Bucovina

Preşedinte N.A.

În arhivele Muzeului c.c. al ţării am aflat următorul act al Societăţii arheologice Române:

Onorabile Curator

Subsemnatul Comitet are onoarea să răspundă preţiosul act cu data de 12 mart 1892, Nr. 80 că colecţiunea Societăţii arheologice române se va împrumuta Muzeului ţării din Bucovina, numai cu învoirea adunării generale, care se va ţine cât de curând.

Cernăuţi în 26 iunie 1892

Secretar N.N. Preşedinte N.A.

Întreaga colecţie – care-i o avere naţională – se află şi acuma de 14 ani în Muzeul c.c. al ţării, fără să-i fi trăsnit cuiva prin cap să o reclame.

Fiindcă guvernul Bucovinei persecuta pe atunci pe cei mai înverşunaţi luptători ai Românilor şi deoarece Societatea arheologică română nu era privită cu ochi buni de către cei de la putere, s-au împrăştiat mai toţi membrii societăţii prin diferitele colţuri ale ţării, unde nu le prea venea să facă arheologie. Stâlpul Societăţii, Dionisie O. Olinescu, a părăsit ţara din cauza vântului pustiirii ce bătea atunci în Bucovina şi a plecat în regat şi acum se află pare-mi-se în Caracal. Iar pe părintele Constantin Morariu, cel mai cerbicos dintre toţi „iredentiştii”, l-a trimis în satul Pătrăuţi pe Suceava, ca să-i treacă pofta de arheologie şi de a scrie cărţi, ca „Schiţele” şi altele.

1. Dr. Polek, bibliotecar al Universităţii din Cernăuţi şi membru în Curatoriu, precum şi dl. Stupnichi, secretar la Muzeu, c.c. al ţării, mi-au comunicat personal că o adu-nare generală nu s-a ţinut, iar colecţia s-a împrumutat aşa, de la mână la mână, fără formalităţi.

Părintele Constantin Morariu, însă, ne spune: ca să poată vedea fiecare lucrurile Societăţii arheologice arheologice româneşti, Societatea a hotărât şi a dat – prin urmare trebuie să fi fost o adunare generală a Societăţii – aceste lucruri în 14 mai 1893, ca să se păstreze cu totul deosebit în Muzeul Ţării Bucovina.3 Dl prof. univ. dr. F.R. Raindl,4 care a descris obiectele societăţii după rapoartele Comitetului Central din Viena pentru artă şi monumente istorice, după scrierile părintelui Constantin Morariu, zice că colecţia s-a predat încă înaintea deschiderii Muzeului Ţării. Dar asta puţin ne interesează.

Societatea nu mai există

Averea ei nu se ştie pe ale cui mâni a ajuns. Actele ei sunt pierdute. Afară de vreo trei, care se află încă în posesiunea fostului ei secretar, părintele Constantin Morariu, dimpreună cu sigiliul societăţii. În statut se spune că, în cazul dizolvării ei, trece toată averea, dimpreună cu colecţiunea de antichităţi în mâna Mitropoliei greco-orientale din Bucovina. Ea închegase un muzeu de antichităţi bisericeşti, ce stă veşnic închis pentru orişicine. Dar să nu se ştie că mitropolia estre greco-orientală, adică a Românilor şi a Ruşilor şi în caz când se face pretenţiuni la colecţie de antichităţi, ar trebui să vedem iarăşi, cum din cauza cuvântului „greco-oriental”, atât de fatal pentru Românii din Bucovina, vor pune Ruşii mâna pe averea noastră strânsă cu atâta cheltuială. În cazul unei reactivări a societăţii va fi lipsă, deci să se schimbe acest punct din statut.

Dovadă că totuşi se mai păstrează măcar amintirea despre Societatea arheologică română este că, la toate adunările generale ale curatoriului Muzeului c.r. al ţării, se invită de la Curtea de Casaţie din Viena, d. Vasile Morariu, ca reprezentant al Societăţii arheologice române. Însă domnia sa nu apare nicicând şi de aceea Nemţii noştri dispun de colecţie după plac, bunăoară cazul cu Expoziţia din 1906 de la Bucureşti, închinată regelui Carol I al României, când obiectele Societăţii arheologice române n-au fost expuse sub o etichetă proprie, ca să ştie şi ceilalţi români că muncim şi noi şi au fost orânduite sub eticheta Muzeului.

Un fapt caracteristic pentru influenţa Românilor bucovineni este că la predarea colecţiunii nu s-a scris niciun act din partea Muzeului că a primit sau nu colecţia. Da, cei mai mult, nu s-a făcut nici măcar o listă completă şi o descriere amănunţită a obiectelor predate, ci s-a luat totul, la hurtă: 100 de numere, 400 de bucăţi şi 300 de monede!!! Ce fel de bucăţi şi monede sunt ele, habar n-are nimeni. De aceea, m-am decis să compun eu o listă completă, după indicările din scrierile părintelui C. Morariu, din „Romänische Revue”, 1890, an VI, p. 462-463 şi în Părţi din istoria Românilor bucovineni, Cer-năuţi, 1894, p. 307 şi 308, rapoartele anuale din „Gazeta Bucovinei”, 1891, nr. 64 şi anul 1892, nr. 3 Catalogul Expoziţiei din Cernăuţi, 1886, p. 80 şi cartea d-lui Dr. R. Fr. Kaindl, „Der rumänische archäologische Verein in der Bukowina”, Czernowitz, 1894. Acesta din urmă a întrebuinţat şi descrierea obiectelor, după rapoartele Comisiunii centrale c. r. din Viena pentru artă şi monumente istorice. Definiţia obiectelor nu-i totdeauna adevărată. Iată deci din ce cauză colecţia de antichităţi a Societăţii arheologice, constă din următoarele:

1) Patru urice de la Constantin Mihai Racoviţă Vodă, din 14 mai 1756, şi celelalte de la Voievodul Grigore Ioan, din 14 iunie 1763.

2) O Evanghelie armenească, cu 9 icoane, şi o psaltire română, ambele cărţi în manuscris.

3) 12 copii de pe pietre mormântale.

4) 9 bucăţi de felurite unelte, anume cuţite, topoare, ciocane etc., doi idoli de lut din epoca de piatră.

5) 43 obiecte de lut din epoca preistorică.

6) O garnitură de obiecte pentru cusut; constau din oase de peşti, coarne de animale, ciocuri de păsări etc.

7) 3 obiecte fosile.

8) Un inel de argint de construcţie foarte primitivă.

9) 39 obiecte paleontologice.

10) 16 obiecte din epoca de bronz, anume lanţuri, lăncii, vârfuri de săgeţi, inele etc.

11) O urnă pentru cenuşă, două cărămizi, 6 monede de argint, una de alamă, 11 de aramă (la Kaindl, No. XI, mi se pare că-i o greşeală de tipar, căci, în loc de 11, se află 1 monetă de aramă), toate din timpul Romanilor şi aflate pe pământul Bucovinei.

12) 101 obiecte din epoca de fier, între care se află încuietori din secolul al XI-lea sau al X1I-lea, apoi vârfuri de săgeţi, săbii, lăncii, bucăţi de zale, cuţite, aparate pentru signaluri, furculiţe, zăbale de la cai, ancore, cuie, pinteni etc.

13) Un inel antic de argint.

14) O cheie de aramă.

15) O cersală (perie de cai) împietrită, de lemn, de pe timpul mongolilor.

16) O cruce de piept, care, după cum se pare, aparţinea unui prelat.

17) 15 obiecte din timpul mai nou: anume săbii, vârfuri de săgeţi, arcuri, straturi ornamentate de puşcă, gloanţe de piatră de felurite mărimi, pistoale, cuţite, furculiţe etc.

18) Două obiecte de argint şi două de aramă, anume pinteni sigilii.

19) 12 monete româneşti de aramă şi 8 de argint, din timpul ocupaţiunii ruseşti; altele de ale lui Petru Muşat (1375) şi ale voievozilor Ilie (1433-1434), Alexandru, Ştefan, Bogdan, cele mai multe cu inscripţii latine.

20) 18 monete polone de argint şi 29 de aramă.

21) 21 monete germane de diferite tipuri.

22) 15 monete austriece de argint şi 54 de aramă.

23) 15 monete turceşti.

24) 9 monete ruseşti.

25) 1 monetă grecească, una spaniolă, una italiană şi una suedeză.

26) 5 monete de origine necunoscută.

27) 10 medalii.

28) 10 bucăţi bani de hârtie din diferite epoci.

 

Dacă este să comparăm articolul părintelui Constantin Morariu din „Romänische Revue” (1890), anul VI, p. 362-363 cu acel al d-lui dr. Kaindl, din 1894, constatăm că colecţiunea de antichităţi a Societăţii arheologice române s-a înmulţit în decurs de 3 ani cu 8 obiecte de lut. Ar fi foarte bine dacă Societatea pentru Cultura şi literatura română din Bucovina ar pune mâna mai degrabă pe această bogată colecţie şi ar aşeza-o în una din sălile Palatului Naţional din Cernăuţi, ca să o poată cerceta şi studia oricine, sau să o dăruiască Muzeului Naţional din Bucureşti.5

MIHAI IACOBESCU

1 „Gazeta Bucovinei”, nr. 64/1891

2 Szombaty Die erste prahystorische Recognosei erungoustorur nach der Bukovina in fahre, 1992, p. 4

3 Const. Morariu, Părţi din istoria românilor bucovineni, Cernăuţi, 1894, p. 308

4 Dr. Raimund Friedrich Raindl, Die Romänische arheologische Verein in der Bukowina, Cernăuţi, 1894, p. 3

5 Multe din obiectele citate pe lista Expoziţiei din 1886 nu se află acuma. Ce s-a făcut cu dânsele?