de Nicolae Iorga
– 5 –
În „Neamul Românesc” (An II, nr. 6 din 24 mai 1907, p. 83), Nicolae Iorga scrie:
„S-au încheiat alegerile din Bucovina – în luna mai 1907 «Apărăriştii» noi şi vechi, «onciuliştii» – partizanii lui Aurel Onciul şi-au mântuit apriga luptă.
Vor înceta în ziarele lor caricaturile şi ocările. Redactorii vor fi, deocamdată, în dilemă: ce să puie în locul acestei materii aşa de lesne de fabricat? Se vor împuţina ciondănelile şi jignirile. Nu vor mai fi atâtea plângeri înaintea autorităţilor din partea unor români împotriva celorlalţi. Învinşii îşi vor căuta iarăşi de treburile lor, pe când învingătorii îşi vor lua locul râvnit în Parlamentul din Viena.
Bucovina românească – după scrutinurile din luna mai – a dat în Parlament pe ur-mătorii:
Dl. Alexandru Hurmuzachi, dintr-o familie vestită; om blând, cinstit şi cam slab.
- Simionovici, carieră de funcţionar.
Bellegarde, fostul prefect de Câmpulung, francez germanizat, bun prieten al românilor, care e răsplătit astfel pentru grija ce le-a purtat (oamenii nu sunt deprinşi nici acolo cu aşa ceva; desigur că ei vor sprijini interesele româneşti).
T.V. Ştefanelli, candidatul «Apărării», deşi câmpulungean, deşi înalt magistrat şi membru corespondent al Academiei Române se cam înstrăinase de ai săi, care nu s-au încălzit după cuviinţă pentru candidatura sa.
Dr. Aurel Onciul, ieşit biruitor din balotaj, după ce a fost ameninţat cu moartea şi asediat în două rânduri în hotelul său, e, de-sigur un om foarte destoinic şi învăţat, cu solide cunoştinţe de administraţie şi de finanţe. Serviciile pe care le-a adus ţării Bucovina sunt reale. Om de puterile lui nu se află între românii din Bucovina. E încă lipsit de ideal, de-o anumită delicateţă a sentimentelor şi uneşte în persoana sa asprimea funcţionarului austriac cu impulsivitatea arivistului. Cu un alt caracter, dr. Onciul ar putea fi mântuitorul şi idolul poporului românesc din Bucovina. În Parlament autoritatea sa este puţin scăzută de un timp încoace. Dar, desigur, că va vorbi şi că va sprijini cu folos interesele bucovinene.
Dl. Constantin Isopescu-Grecu e un tânăr care a tipărit abia o erudită lucrare de drept. E un învăţat. Deşi nu se poate spune că va mântui astfel.; firea sa rămâne să se dezvolte. A fost cruţat de potrivnici pentru această fire a sa mai blândă.
Dl. G. Grigorovici n-a ieşit cu voturi româneşti, ci cu ale social-democraţilor de orice neam şi lege, în Cernăuţi. E fratele cunoscutului profesor tachist din Bucureşti. E soţul unei femei agere, aprinse pentru ideile revoluţionare ale Rusiei, patria ei. El scotea şi o foaie socialistă („Lupta”, n.n.), care se poate să fi încetat. N-are experienţă. Nici talent. Nici idei limpezi ca pentru o adunare de însemnătatea Parlamentului austriac.
Aceşti deputaţi nu pot sta laolaltă. Nu pot face un plan. Nu pot alcătui un club. Fiecare va vorbi cum şi când va crede. Iar românii din Bucovina vor plăti vama dezbinării lor şi lipsei de înţelegere pentru românismul apărat peste tot şi cu jertfe.
Bună ţărişoară şi nenorociţi sătenii români!”
(N.R., nr. 6 din 24 mai 1907, p. 83)
MIHAI IACOBESCU
Comentarii