de un preot bucovinean
În anul 1890 mai erau înregistraţi ca „naţiuni” separate: ţiganii, cu 9.600 de suflete, lipovenii – cu 3.213 suflete, armenii orientali – cu 1.311 suflete, iar slovacii – cu 536 suflete. În locul tuturor acestor suflete, conscripţia ultimă, din 1900, nu ştie decât de 7.246 inşi, reprezentanţi ai altor naţionalităţi. Se vede că aceste alte naţionalităţi sunt: armenii orientali din Suceava, slovacii şi acea parte din ţigani, care trăiesc între români, pe când lipovenii, până şi cei schismatici, care în anul 1900 numărau 3.544 de suflete, precum şi ţiganii, care locuiesc (teritorial) între ruteni sunt număraţi la ruteni, spre a-i recompensa întrucâtva pentru miile de suflete emigrate din ţară. Despre lipovenii ortodocşi orientali nici nu încape îndoială că stăpânirea îi numără la ruteni, cu toate că aceştia n-au cu rutenii nici în clin, nici în mâneca. Spre a spori, însă, numărul centralei la naştere – numărul rutenilor – ce nu-i în stare stăpânirea aceasta? Şi doară nu e şagă un număr de vreo 7 până la 8.000 de suflete lipoveneşti, apoi altele câteva ţigăneşti, iar în părţile româneşti nu ni se concede numărul ţiganilor la naţia noastră, ca să nu cumva să se cheme ca noi şi nu rutenii au majoritatea proporţiei indigene.
Pe lângă această bunăvoinţă notorie faţă de noi din partea guberniului, mai vine şi calculul din districtele amestecate:
În districtul Cernăuţiului avem: 13.253 români şi 25.476 ruteni;
În districtul Sadagurei avem: 9.931 români şi 32.902 ruteni;
În districtul Siretului avem: 16.171 români şi 26.155 ruteni;
În districtul Storojineţului avem: 27.925 români şi 15.183 ruteni.
Total români: 67.280; ruteni: 99.706.
Va să zică în cele trei districte amestecate, conform datelor statistice oficioase, sunt cu 32.476 suflete mai numeroşi decât noi şi chiar dacă am elimina din acest număr toţi lipovenii din Climăuţi şi Fântâna Albă, tot rămânem faţă cu rutenii în mare minoritate. Cele mai româneşti districte sunt, fără îndoială, Rădăuţiul, Suceava, Gura Humorului şi Câmpulungul; însă şi acestea sunt împestriţate tot cu alte naţiuni – şi anume:
În districtul Rădăuţiului trăiesc, pe lângă români – 47.919, încă şi 8.864 suflete germani şi evrei, 21.493, iar alte lifte: 3.326 suflete; aşa că în districtul Rădăuţiului, pe lângă 47.919 români, trăieşte un număr de străini duşmani de 33.683 suflete. Tot cam aceleaşi raporturi sunt şi în celelalte districte româneşti.
În Suceava avem: români – 37.252; ruteni(!) – 11.269, germani şi evrei: 11.549; alţii – 1.869. Deci, dară: 24.687 suflete de străini.
În districtul Gura Humorului: români – 38.427; ruteni – 1.472; germani şi evrei – 12.194; alţii – 3.399; Suma străinilor: 17.065.
În districtul Câmpulungului: români – 28.205; ruteni – 7.342; germani şi evrei – 16.843; alţii – 1.463. Toţi străinii: 15.648.
Rezumând, aflăm în cele mai româneşti patru ţinuturi ale Bucovinei, pe lângă cei 151.803 locuitori români, un număr de 91.083 străini, deci două treimi din numărul tuturor românilor acestor ţinuturi, iar în părţile rutene ale ţării proporţia e cât se poate de compactă.
Aceste raporturi triste se pot constata întrucâtva şi din harta etnografică oficială a jandarmeriei bucovinene, care ar merita reprodusă, ca să înţelegem mai bine primejdia.
Cât de bine ar fi dacă s-ar găsi cineva, în România, care să întreprindă marea operă a lămuririi opiniei publice de acolo, în privinţa românilor bucovineni, arătând fraţilor din Regat pe o hartă ca aceea că Bucovina a încetat de mult să mai fie o ţară românească (din nefericire avea, deja, curajul s-o scrie în scrisoarea sa Aurel Onciul – n.n.), că toţi românii de aici nu întrec, ba nici nu ajung numărul locuitorilor din Bucureşti, că chiar în cele mai româneşti districte ale ţării străinii formează un contingent de tot însemnat, ba – luând în consideraţie lipsa conştiinţei naţionale şi a culturii în păturile poporului nostru ţărănesc – mai că se poate spune că străinii formează majoritatea absolută şi în fiecare părţi „româneşti”. Acum puteţi înţelege cititorilor ce a îndemnat la timpul său alianţa greşită a „democraţilor” (lui Aurel Onciul, n.n.) românii cu străinii în contra foştilor aderenţi ai partidului „poporal” şi ce rost poate avea şi ultima noastră încercare de a oţeli conştiinţa naţională. – UN PREOT.
(N.R., An I, nr. 65/21 decembrie 1906, p. 179-180)
MIHAI IACOBESCU
Comentarii