O poveste despre timp, tată şi revelioane
La fiecare sfârşit de an facem acelaşi gest: ne adunăm speranţele, deschidem o sticlă, numărăm ultimele secunde şi spunem „La mulţi ani!”. O spunem cu voce tare, ca să ne audă ceilalţi, dar mai ales ca să ne auzim noi. Timpul, însă, nu aude urări. El merge mai departe, calm,Citeşte



























Comentarii