de George Tofan
Cea mai actuală chestiune în ţările locuite de români – îşi începe scrisoarea sa din Bucovina harnicul şi talentatul GEORGE TOFAN – este, desigur, problema ţărănească. Rezolvarea favorabilă a problemelor multiple ce se leagă de această chestiune ţine încurcată în timpul din urmă atenţiunea şi interesul celor ce au ajuns în convingerea nestrămutată că această chestiune complicată e strâns legată de viitorul neamului nostru. (…)
Într-una din frumoasele zile de mai din Suceava m-am îndreptat, întovărăşit de colegul meu E. Ilinţ spre apropiatul sat Tişăuţi. Scopul vizitei noastre era să cunoaştem frumoasele instituţii poporale din acest sat, roadele unei munci neobosite depusă de însufleţitul pastor sufletesc, părintele Eugen Sârbu: şezătoarea satului (cabinetul de lectură), filiala „Prăvăliei româneşti”, banca raiffensiană şi ospătăria pelagroşilor. (…)
Astăzi, satul Tişăuţi poate trece de stat model. Elementele rele, zurbagii, au fost izolaţi. Cei vrednici, drepţi în suflet, câştigaţi prin blândeţe şi răbdare, au înţeles care e cărarea adevărată şi s-au grupat cu dragoste în jurul conducătorului lor sufletesc. Astăzi merge spre renaştere.
Părintele Sârbu a fost cel mai intim amic al răpăusatului Filimon. Tişăuţiul a fost locul favorit al celui trudit de muncă: aici aflu linişte, sfat prietenesc, mângâiere şi ajutor în ceasuri de disperare. (…)
Trec acum la ospătăria pelagroşilor.
Localul unde se află întrunite instituţiunile, condiţiile poporale din Tişăuţi e o clădire modernă, spaţioasă, înaltă, cu fereşti mari – a fost, înainte vreme, crâşmă.
Odaia cea mare, în care se află mese şi lăiţi, serveşte ca odaie de lectură şi ca sală de mâncare; într-o altă odaie e cancelaria băncii raiffensiene şi a conducătorului ospătăriei – care e părintele Sârbu. Pe pereţii acestei odăi stau două table: ordinea casei şi lista de bucate. Despre cea din urmă va fi vorba mai târziu. Sub acelaşi acoperământ e şi brutăria, cămara necesară, iar din faţă e prăvălia. La realitatea aceasta aparţin şi două grădini anexe: care se lucrează pentru ospătăria pelagroşilor. (…)
Deja înainte cu câteva decenii s-a constatat ivirea şi lăţirea pelagrei în ţinuturile locuite de italieni – adică în Gorizia-Gradişca şi în Tirol. Cu câtva timp în urmă s-a ivit şi în Bucovina.
Pelagra se face din consumul porumbului stricat. Se manifestă prin tulburări digestive, apariţia unor plăgi pe corp, stări nevrotice.
Cum s-a aflat că s-a ivit şi în Bucovina, la 14 decembrie 1904, Dr. Octav – cavaler de Bleyleben – prezidentul Ţării a convocat o consfătuire. A obligat să vină toţi factorii interesaţi – deputaţii dietei, reprezentanţii Consiliului cultural, şcoli sanitare etc.
Pentru înfiinţarea de ospătării şi brutării pentru stârpirea pelagrei s-au dat bani – de la guvernul central 15.000 de coroane, de la Dieta Bucovinei, 5.000 de coroane.
Pe baza rapoartelor înaintate de medici care au examinat şi diagnosticat bolnavii s-au creat ospătării speciale la: Rarancea şi Văslăuţi – în districtul Cernăuţi, iar în districtul Sucevei la Tişăuţi şi Lisaura. Bolnavii au fost repartizaţi, în funcţie de domiciliu, la aceste ospătării.
La Tişăuţi au venit bolnavii de-aici, 793 şi din Lisaura, 570 de locuitori.
Ospătăria s-a deschis la 3 mai 1904 şi s-a încredinţat conducerii părintelui Eugen Sârbu, recunoscut şi apreciat ca un om vrednic. Numărul pelagroşilor a fost 38. Ospătăria s-a închis la sfârşitul lunii septembrie 1904. A funcţionat doar 151 de zile.
Frecvenţa zilnică a fost următoarea: mai – 21 pelagroşi; iunie – 37 pelagroşi; iulie – 37 pelagroşi; august – 38; septembrie – 38 pelagroşi. (…)
Principiul fundamental al alimentaţiei pelagroşilor este pregătirea tuturor bucatelor fără porumb. Dimineaţa au primit regulat – cu excepţia duminicii – fiecare pelagros 0,3 litri de lapte. La amiază: supă, 35 gr. ficat, 200 gr. carne, salată sau hrean, 200 gr. pâine; cina: 150 gr. orez, cu 1/3 lapte, ceva zahăr, scorţişoară şi 250 gr. pâine.
(Cartea publică – în continuare meniul pe zile şi pe toată săptămâna, p. 290). Se menţionează în raportul ospătăriilor: cât au luat în greutate pelagroşii, bărbaţii şi femeile, pe categorii de vârste.
Comparând cifrele din rapoartele celor trei ospătării se constată că rezultatele cele mai bune le-a obţinut ospătăria Tişăuţi. Rezultate bune au fost şi la celelalte, dar la Rarancea au murit 3 bolnavi; au fost şi „pelagroşi oameni avuţi, care n-au voit să vie la ospătărie” şi „în decursul verii 1905 au murit 8 pelagroşi. Boala lor, netratată, s-a agravat. Ei au ignorat sfatul medicilor”.
George Tofan publica date statistice foarte exacte şi detaliate despre: etatea pelagroşilor şi rezultatele obţinute în ospătăriile: Volovăţ, Rarancea, Tişăuţi; cu evoluţia şi starea bolnavilor pe parcursul tratamentului şi inserează concluzia din raportul specialiştilor medicali: „cele trei ospătării pentru pelagroşi în Bucovina în anul 1906 au dat rezultate extraordinare, favorabile, şi sunt o măsură eminentă în combaterea cu succes a pelagrei”.
George Tofan, Suceava, în iunie 1906
(V.R., Anul I, vol. II, nr. 2/1906, p. 287-294)
MIHAI IACOBESCU
Comentarii