A devenit o tradiție ca în ziua de 27 decembrie, a treia zi de Crăciun, membrii cenaclului „Nectarie” din Vama să petreacă împreună una dintre zilele magice ale Crăciunului, care, în acest an, a fost una cu totul deosebită. Considerăm că este important să informăm pe cititorii ziarului și pe toate persoanele interesate de activitatea noastră că, la propunerea președintelui, scriitorul Sorin Cotlarciuc, s-a schimbat denumirea cunoscută în „Societatea culturală «Nectarie»” Vama, propunere acceptată de participanți, întrucât este mai cuprinzătoare, în spiritul multiplelor activități care au avut loc în cadrul cenaclului: editarea revistei „Surâsul Bucovinei”, cunoscută în țară și peste hotare, lansări de carte, organizarea a zece ediții ale Festivalului Internațional „Umor fără Frontiere în Țara de Sus”, participări la Zilele comunei, ș.a.
Un moment cu totul emoționant a fost atribuirea de către primarul comunei, Tiberiu Constantin Lucuțar, a titlului de „Cetățean de Onoare” post mortem scriitorului Ioan Mugurel Sasu, fost președinte executiv al cenaclului și redactor-șef al revistei, care a confirmat calitățile celui plecat prea devreme dintre noi: un foarte bun prozator și eseist, poet, mentor și prieten, dedicat cu pricepere responsabilităților pe care le-a îndeplinit timp de 14 ani, calități menționate de toți participanții, în intervențiile din cadrul acestei întâlniri.
După ce a fost primit cu căldură, primarul a fost surprins prin două catrene, dăruite de Marian Călinescu, actualul președinte executiv al societății și președintele Sorin Cotlarciuc. Documentele aferente titlului, diploma și placheta, au fost înmânate dnei prof. Viorica Sasu, soția celui onorat, realizându-se astfel o reparație morală.
„Pentru mine, Ioan Mugurel Sasu a fost un om monument, de care îmi voi aminti mereu cu recunoștință”, a subliniat primarul Lucuțar la înmânarea acestei distincții și a mulțumit colegului nostru, Severin Axentoi, pentru implicarea în realizarea acestui act reparator.
Dna Viorica Sasu ne mărturisea anterior despre modul în care Ioan Mugurel Sasu pregătea ședințele de cenaclu, despre cât era de interesat să se informeze din toate domeniile, devenind aproape specialist în unele, despre atașamentul față de cenaclu, pe care-l considera o familie, căreia i s-a dedicat până în ultimele clipe de viață.
La primirea documentelor, prof. Viorica Sasu a mulțumit primarului și Consiliului Local pentru această recunoaștere, tuturor colegilor care l-au evocat cu respect pentru calitățile de om și promotor de cultură, care „a contribuit la îmbogățirea patrimoniului cultural al comunității”.
Un moment deosebit pentru fiecare participant a constat din primirea revistei „Surâsul Bucovinei” – serie nouă, nr.1-2/2025, revistă de istorie, literatură și umor, editată de Societatea Culturală Nectarie Vama, un dar din partea președintelui Sorin Cotlarciuc, directorul editor al revistei, redactor-șef fiind Marian Călinescu. Este un număr consistent (139 de pagini), ilustrat cu pictură de Gabriela Cucinschi și grafică de Radu Bercea.
Valoarea deosebită a revistei este dată de semnăturile unor mari oameni de cultură: Varujan Vosganian, Valeriu Stancu, intervievat de Sorin Cotlarciuc, Cassian Maria Spiridon, Mihai Cimpoi, Horia Zilieru, Daniel Corbu, Emilian Marcu, Magda Ursache, Valentin Talpalaru, Ioan Holban, Liviu Papuc, Vasile Diacon, Ion Filipciuc, Vasile Larco, Doina Cernica, Mihai Batog Bujeniță, Vasile Urasche, Constantin Moldovan, Sorin Cotlarciuc, Victor Iosif, epigramiștii din Republica Moldova Gheorghe Bâlici și Ion Diviza, ieșeanca Elena Mândru, mulți alți colaboratori și membrii Societății Nectarie – spațiul nu ne permite să-i numim pe toți semnatarii – meritul acestei reușite colaborări aparținând directorului revistei, Sorin Cotlarciuc.
O revistă care merită citită și apreciată! În ordine alfabetică, toți cei prezenți au intervenit, anunțați în mod original, cu sunet de clopoțel și un catren reușit, președintele executiv, Marian Călinescu surprinzând preocupările fiecăruia.
Ioan Abutnăriței a relatat despre o interesantă dezbatere la care au participat personalități câmpulungene: Ion Filipciuc, Horațiu Stamatin, regretații George Bodea, Grațian Jucan, Popa Anghel, subiectul fiind soarta generalului Zadic în perioada comunistă și a cărei dreaptă reabilitare s-a realizat prin intervenția lui Emil Bodnăraș, căruia, în spiritul adevărului, trebuie să-i recunoaștem și unele fapte bune.
Personal, am evocat succint activitatea mea din anul încheiat, am adus un modest omagiu personalității lunii, Nicolae Labiș, un tânăr genial, care a lăsat, la doar 21 de ani, o operă bogată și a fost cel care a schimbat paradigma poeziei proletcultiste de după Al Doilea Război Mondial, prevestind o perioadă însemnată din literatura română, cea a generației ’60.
Vasile Aioanei a ales un subiect inspirat, „Decembrie ca destin românesc”, atrăgând atenția că în această lună s-au petrecut evenimente importante în istoria României: în 1848, când „românii au înțeles că libertatea nu se naște într-un ceas”, că învățăm din înfrângeri; decembrie 1918, „luna luminii”, dar și a celor 150.000 de morți la Cotul Donului, despre care nu se vorbește; 1947 – „moartea simbolică a democrației, prin abolirea monarhiei”; 1989 – „o renaștere dureroasă, cu sânge și confuzii”, subliniind că „am fost chemați la răbdare și nimic nu ne-a scutit de răspundere”.
Un text dedicat lui Labiș a recitat Severin Axentoi, continuând cu secvențe din volumul lui I.M. Sasu „Dora și alte povestiri”. Poeta Gabriela Braha a amintit și că marele poet Nichita Stănescu s-a stins tot în decembrie, a rememorat o întâmplare frumoasă cu I.M. Sasu, a citit o poezie de dragoste din Nichita Stănescu și una proprie, intitulată „Ancestrală”, și ne-a dăruit tuturor simbolice cadouri adecvate sărbătorilor, pe care le lucrează personal, dovedind reală măiestrie.
Marin Călinescu și-a început intervenția cu un catren autoironic și a continuat cu o impresionantă relatare despre Crăciunul într-o familie mai puțin dăruită, cea a școlii pe care o conduce, respectiv deplasarea unui grup de copii care au colindat la Suceava și la Mănăstirea Cămârzani, unde au avut succes, demonstrând că mai importantă este omenia, nu banii.
Ca și în întâlniri anterioare, prof. Zina Cucoș a apreciat atmosfera din societate, personalitatea lui I. M. Sasu și a lecturat poeme semnate de Traian Nistiriuc (recent posesor a două premii, pentru poezie și roman, în cadrul ediției a IV-a a concursului internațional din cadrul proiectului „Eminescu – un vis în așteptare” organizat de filiala „Eminescu” a UZPR Timișoara): „Distihuri”, „Ciudățenii”, „Ne îndepărtează invidia!”, „S-aveți satira mult mai trează!”, ne urează Sorin Cotlarciuc, continuând cu un text despre Mugurel Sasu, care „prin tot ce a scris, prezent rămâne”, dedică un sonet pentru cenacliști, „Renașterea Surâsului Bucovinei” și câteva reușite catrene (unul dedicat Câmpulungului).
Am apreciat propunerile sale privind activitatea de viitor. Ovidiu Donisă a recitat „Colindul revederii” și a continuat cu un subiectiv „Colind pentru suflet”, iubita fiind colindul „cu gust de scorțișoară, ciocolată, mere coapte”.
Amintindu-ne de copilărie, de zăpezile și sărbătorile de altădată, Grațiela Herghelegiu a recitat poemele proprii „Țara fulgilor de nea” și „Joaca fulgilor de nea”.
Dumitru Munteanu ne mărturisește că deține o carte cu semnătura lui Nicolae Labiș, că a donat cărți bibliotecii din Câmpulung și, din respect pentru pasiunea colegei Gabriela Braha pentru frunze și obiectele de artă realizate cu ajutorul acestora, îi dăruiește un volum de poezie semnat de Nicolae Labiș, a cărui copertă este ilustrată cu o frunză de arțar, după care expune informații interesante despre calendare și istoria denumirii de Crăciun.
Despre altruismul lui I.M. Sasu a vorbit scriitorul Traian Nistiriuc, continuând cu câteva poeme proprii de sezon: „Colind”, „Dalbe flori și lerui ler”, „Noapte de iarnă”, „E Moș Crăciun”, dar și cu un poem despre muntele proverbial al Bucovinei, „Din profunduri de Rarău”.
„Și prin distincția acordată, Mugurel Sasu va fi mereu viu pentru noi”, a declarat Costel Simirea, care a continuat cu o poveste personală „Revelion cu un câine” – o deplasare pe Stânca Elefantului, de unde a admirat frumusețea locurilor și ne-a dăruit, ca de obicei de Crăciun, un Plugușor vesel, în care a surprins trăsăturile fiecăruia, situația vremurilor prezente, cu concluzia optimistă că „Țara o să meargă mai departe / fără promisiuni deșarte”.
Vorbe înțelepte din bătrâni ne amintește prof. Radu Stancu, prezintă cartea lui Hossu Longin „Monarhia românească” și albumul „Regina și frontul”, un episod din viața reginei Maria, și citează cuvintele onorante ale lui Ferdinand I despre România.
N-au lipsit, din partea niciunuia dintre participanți, urările de an nou cu speranța de liniște și pace în lume, de an mai bun, mai prosper și obişnuita cupă de șampanie, ca o promisiune. A fost o întâlnire cu totul specială, de neuitat pentru toți participanții.
Comentarii