Un copil de căldărar ajuns maestru al limbii române
Născut la Sliven, între 1794 şi 1796, într-o familie de romi căldărari, Anton Pann îşi începe viaţa sub semnul migraţiei şi al amestecului cultural. În urma Războiului Ruso-Turc, se refugiază la Chişinău, unde descoperă muzica psaltică, limbile străine şi vocaţia interpretării. La Bucureşti, perfecţionează arta muzicii bisericeşti, devine profesor şi tipăritor, şi începe să salveze – prin scris şi note – repertoriul lăutarilor romi.
Între strană şi mahala
Originalitatea lui Pann stă în dubla lui apartenenţă: cântă la strana bisericii, dar trăieşte în acelaşi timp atmosfera mahalalelor, unde se nasc cântecele de lume. Acest amestec îi conferă o voce unică. Înainte ca literatura română să descopere realismul, Pann îl practica deja.
„Leliţă Săftiţă” – poezia unei iubiri amânate
Versurile incluse în document surprind un bărbat ud, tremurând, care „poartă-nconjurând” aşteaptă în zadar. Răspunsul Leliţei – „Du-te, du-te, neică!… Că mi-a venit omul!” este un mic roman în două replici. Tandreţe, umor, ironie: Pann surprinde perfect cotidianul.
„Până când nu te iubeam” – iubirea ca boală
Poezia este una dintre cele mai sincere mărturisiri ale dragostei în literatura noastră. „Minţile mi s-a zmintit”, „nu ştiu încotro s-apuc” – sunt expresii ale unei nelinişti moderne. Pann transformă pasiunea în fenomen psihologic, înainte de a exista psihologie literară.
„Bordeiaş, bordei, bordei” – umor, sărăcie şi pasiune
Cântecul funcţionează ca o satiră tandră a vieţii modeste. „Descult şi fără opinci”, „numai-n cămaşă plecai” sunt imagini pitoreşti ale îndrăgostitului care sacrifică totul, dar râde de sine. Un realism comic care îl apropie pe Pann de Caragiale.
Autorul imnului, dar şi al mahalalei
În preajma Revoluţiei de la 1848, Anton Pann pune melodia imnului „Deşteaptă-te, române!”. Dar tot el publică „Povestea vorbii”, unul dintre cele mai originale monumente ale limbii române. Eminescu îl numeşte „isteţ ca un proverb”, consfinţindu-i locul în canon.
De ce rămâne cea mai importantă personalitate romă din cultura română?
Pentru că a făcut ceea ce nimeni nu făcuse înainte:
> a tipărit repertoriul lăutarilor romi;
> a ridicat folclorul urban la rang de literatură cultă;
> a creat un limbaj poetic accesibil, viu, modern;
> a unit tradiţiile rome şi române într-o operă irepetabilă.
Anton Pann nu este doar o figură istorică; este un creator de limbaj, un moralist popular, un poet al inimii şi un constructor al identităţii culturale româneşti.
LUCIAN DIMITRIU
Comentarii