Încă o întrebare mă obsedează: câte „țepe” este acceptabil să încasăm de la un politician? Răspunsurile la această întrebare sunt, după părerea prietenilor mei, cel puțin, extrem de diferite, de la eliminarea din preferințe imediate, după ce a fost „prins” cu minciuna, până la acceptarea veselă a promisiunilor „fanteziste”, ca formă normală de manifestare în politică. Sunt ei o categorie profesională căreia îi acceptăm „aburelile”, minciunile evidente și insistența de a se face plăcuți (și votați!) mai ușor decât la cetățenii obișnuiți? Se pare că DA și ei profită din plin!
Ne-am obișnuit să ne „dezamăgească” toți, cu excepția celor care NU au ajuns încă la „butoane”. Aceștia din urmă sunt, în general, membrii partidelor considerate extremiste sau alți „excentrici”, care aglomerează scena politică. Era să spun menajeria politică!… Personal, nu sunt absolut deloc curios să văd și să simt cum ar gestiona acești indivizi treburile țării. Dar mulți ar dori să-i vadă la vârf…
Rețetele prin care ne dau „țepe” politicienii sunt cunoscute, se folosesc din zorii istoriei, creează aceleași deziluzii și sunt în continuare folosite cu succes. Cuvântările înflăcărate, promisiunile irealizabile, simularea preocupării faţă de problemele cetățenilor, hărnicia de campanie (că în rest…) sunt, mai nou, completate de o altă „găselniță” de succes fabricată în laboratoarele creatorilor de partide și lideri. Această rețetă ticăloasă de influențare cu priză mare la publicul cu educație precară are un efect deosebit. Mă refer la fabulațiile despre vitejia dacilor, despre cultura lor care a influențat TOATĂ Europa, Asia și nordul Africii, dar și de persecutarea teribilă a poporului nostru de către Oculta Mondială din Vest (niciodată din Est!), pe care ei o devoalează și au pornit o campanie furibundă contra ei.
Nu trebuie, după ei, decât să-i votăm și vom crește economic, ne vom ocupa locul meritat în istorie (adică istoria umanității începe pe teritoriul Daciei, care cuprinde și Danemarca!), astfel România va fi raiul geto-dacic pe pământ! Mulți vor spune că asta este realitatea și nu o „țeapă” populistă…
Revenind la promisiunile de campanie, în literatura politică se spune că îndeplinirea lor în proporție de 2/3 este percepută de majoritate ca o prestație bună, iar „autorul” (partid sau candidat) are șanse să obțină un scor favorabil în viitor. Dar asta este valabil pe alte meleaguri. La noi, dacă pun în practică 1/3 din angajamente este bine, mai ales în cazul proiectelor „serioase” (autostrăzi, spitale, școli etc.). Este trist, dar „țepe” în proporție de 2/3 sunt acceptabile în România. Însă parcă am trecut de momentul în care autostrăzile rămâneau la nivelul unor linii pe hartă. E un progres sau efectul unui șut din exterior?
Cum putem depista „aburelile” până se transformă în „țepe”? Cele mai frumoase promisiuni sunt și cele mai false și imposibil de realizat. După ce le eliminăm pe acestea, trebuie să vedem dacă intențiile manifestate de politician au acoperire financiară și durata realizării este credibilă (vezi 2.000 km autostradă într-un mandat). Mai trebuie să vedem și dacă echipa politică de care aparține ascede la guvernare, că din opoziție… După aceste etape, avem 1/3 șanse să se realizeze un proiect în care credem…
Cei care ne-au țepuit flagrant și repetat NU trebuie iertați și votați din nou după principiul românesc „că vine altul mai flămând”! Nu trebuie să fie siguri pe poziția politică sau administrativă și trebuie schimbați! Dar NU cu „ciudați”!
DAN STRUTINSCHI
PS: Râd ciorile de Suceava! De cei de la administrație… Ele împrăștie gunoiul din coșuri, iar cei de la Primărie nu au găsit soluții. Sunt păsările istețe sau funcționarii…?
Comentarii