> Condiţiile de cazare erau „corespunzătoare”
Andrada Albescu, judecătoarea de la Tribunalul Bucureşti care a respins cererea DIICOT de arestare preventivă a membrilor familiei Paşca, recunoaşte că azilele din Bihor funcţionau ilegal, dar consideră că în acele spaţii condiţiile de cazare, igienă şi curăţenie erau „corespunzătoare”.
De asemenea, ea susţine că alternativa la azilele administrate de Viorel Paşca era „revenirea în stradă a bolnavilor”.
Pe 2 iulie, judecătoarea a respins solicitarea procurorilor de arestare preventivă a lui Viorel Paşca, liderul Asociaţiei Dumbrava – Dumnezeu Poartă de Grijă, acesta fiind plasat sub control judiciar. Aceeaşi decizie a fost luată şi în cazul altor cinci persoane: soţia lui Paşca, trei fii ai familiei şi Delia Mioara Păcală, care conducea filiale şi organizaţii obşteşti în cadrul asociaţiei respective.
În esenţă, procurorii spun că sute de persoane au fost aduse din spitale şi direcţii de asistenţă socială din mai multe judeţe şi cazate în imobile situate în comunele Holod, Ceica, Tinca şi Lăzăreni, sub aparenţa oferirii unor servicii de îngrijire de specialitate, tratament şi asistenţă socială.
Anchetatorii precizează că Viorel Paşca nu deţinea capacitatea legală, organizatorică şi profesională necesară pentru o astfel de activitate, iar persoanele internate se aflau într-o stare de vulnerabilitate, cu dizabilităţi psihice, nu se puteau apăra şi nu îşi puteau exprima voinţa.
După ce a analizat referatul procurorilor, judecătoarea Andrada Albescu apreciază că spaţiile de cazare din acele azile erau „corespunzătoare”.
Ea mai spune că, din declaraţiile martorilor şi ale beneficiarilor, rezultă că persoanele decedate erau înmormântate, fiind efectuate demersurile administrative necesare constatării decesului şi organizării înmormântării în cadrul cimitirului greco-catolic, „împrejurare care, deşi nu este aptă să înlăture suspiciunea rezonabilă privind interesul inculpaţilor pentru ajutoarele de înmormântare, relevă faptul că beneficiarii nu erau abandonaţi după deces”.
În opinia judecătoarei, alternativa la azilele lui Paşca era revenirea bolnavilor în stradă. „Aşadar, evaluând ansamblul probelor administrate, judecătorul constată că prezenta cauză nu relevă situaţia unor persoane abandonate în condiţii incompatibile cu existenţa umană, ci a unor persoane cărora li se asigurau, chiar într-un cadru neautorizat şi insuficient raportat la exigenţele legale, hrană, cazare, îmbrăcăminte, medicaţie şi acces la servicii medicale, precum şi efectuarea formalităţilor necesare în caz de deces. Mai reţine judecătorul că majoritatea persoanelor aflate în locaţiile administrate de inculpaţi reprezentau persoane fără adăpost, lipsite de sprijin familial ori abandonate de aparţinători. În aceste condiţii, fără a minimaliza gravitatea acuzaţiilor formulate şi fără a aprecia că lipsa autorizării ori nerespectarea standardelor legale de funcţionare ar putea fi justificată prin împrejurările cauzei, judecătorul nu poate ignora că alternativa concretă existentă pentru o parte semnificativă dintre beneficiari nu era accesul la un serviciu social autorizat, ci lipsa oricărei forme de protecţie instituţională, respectiv revenirea în stradă. Această împrejurare nu este aptă să înlăture suspiciunea rezonabilă privind săvârşirea infracţiunilor cercetate şi nici să justifice eventualele încălcări ale legii penale, însă reprezintă un element factual care trebuie avut în vedere în evaluarea necesităţii privării de libertate şi a intensităţii pericolului concret pentru ordinea publică”, explică magistratul.
Judecătoarea subliniază că, deşi DIICOT reţine în sarcina inculpaţilor săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată prin raportare la un număr de 210 acte materiale, până la acest moment procesual actele de urmărire penală nu individualizează persoanele vătămate corespunzătoare fiecărui act material şi nici nu descriu, în mod distinct, situaţia de fapt aferentă fiecăreia dintre acestea.
Comentarii