Experienţa contează

…Iar când se întâmplă – cum mai deunăzi – ca un nonagenar (…de 93) la volan să facă accident în buricul târgului, reacţiile sunt cam de două feluri. Unii se întreabă cum de persoane de vârsta dumisale mai sunt conducători auto, asta în vreme ce seniori mai tinerei abia păşesc de colo-colo, copleşiţi de vârstă şi de suferinţe. Iar alţii – bănuind, recunoscând că astfel de situaţii ar fi, totuşi, foarte rare – se minunează (eventual cu încredere într-un propriu viitor) cum un om ajuns la o asemenea vârstă de apreciat rămâne în bună stare – fiind, desigur, şi (cu) certificat că e în bună stare; cel puţin de a conduce automobile. Deoarece şi în România există o limită inferioară de vârstă (…şi cam ce presupune aceasta) pentru ca să deţii permis de volan, însă nu există una superioară. Să zicem că, teoretic, dacă probezi că eşti în formă, poţi şofa şi la 110 (desigur, nu cu 110 km/h în centrul târgului, ci numai pe autostradă). Altfel, în lume, se atestă situaţii cumva asemenea. Iată, cel mai vârstnic pilot de Formula 1 în activitate, Fernando Alonso, are (doar) 43 de ani. În urmă cu aproape un deceniu, un străbunic italian, Giovanni Rozzo, şofa la 103 ani (în 82 de ani de condus, înregistrase doar 3 amenzi). În urmă cu 3 ani, un străbunic din China trecea examenul de permis auto la 95 de ani. În urmă cu 2 ani, britanicul Brian Wilson din Sheffiled, cu o experienţă de 70 de ani, conducea autocamioane la 90. În ce priveşte România, (tot) inteligenţa artificială ne-a ajutat să aflăm că, în 2020, o arădeancă de 101 ani era încă în circulaţie, iar în 2021 un „râmnicean sărat” de 100 de ani îşi mai pilota autoturismul. Ei, vezi?! Experienţa şi forma contează. Accidentele sunt rarisime. Şi-apoi… doar cine nu şofează nu gafează.