Nu sunt singurul care nu-şi poate explica logic o serie de evoluţii de pe prima scenă politică: nu am argumente serioase prin care să demonstrez că Georgescu Călin şi-a obţinut realmente corect cele peste două milioane de voturi în primul tur (anulat) al alegerilor prezidenţiale şi nici nu pot înţelege pe ce s-au bazat alegătorii când au creditat AUR, SOS şi POT cu procente astronomice. Pe filieră rusească ne vin explicaţii abracadabrante, conspiraţioniste despre susţinerea masivă a tuturor suveraniştilor europeni de către Donald Trump, despre Guvernul Mondial şi anxietatea provocată de criza economică, despre acapararea suveranităţii naţionale a României de către UE şi NATO, despre corupţie endemică de nezdruncinat la vârful puterii politice, despre românislugi la numeroasele multinaţionale şi hipermarketuri străine expoliatoare, despre pierderea libertăţii şi a dreptului la opinie… Se pare că odată cu aceste informaţii parţial ori total mincinoase începe vrăjeala – toţi ştim că orice minciună, orice aducere din condei a unei ştiri sunt făcute cu scopul de a falsifica realitatea, nicidecum acela al informării corecte şi nici al dragostei de România.
Articolul de faţă vine să confirme teoria politologului Cristian Pârvulescu, unul din puţinii analişti calificaţi şi obiectivi al spaţiului nostru public, despre „mulţimea bântuită”, prinsă în capcana dezinformărilor şi a conspiraţiilor şi indusă în eroare de profesioniştii manipulării chiar împotriva propriilor interese politic-economice. Ca în final, mulţimea să-şi bage singură gâtul în jugul opresiunii, de obicei, străin. Nici politologul Pârvulescu nu reuşeşte să dezlege fenomenul în integralitatea sa, de aceea apelează la ocultism. Nu că ar fi singurul. De aici ideea de „vrăjeală”.
Primul caz notoriu este acela al formaţiunii POT a Anei Maria Gavrilă de care am aflat, caz unic în politica de azi, abia după ce a intrat în parlament: mulţimea votanţilor săi s-a lăsat vrăjită de fake-news-uri grosiere promovate prin reţelele social-media chinezeşti-ruseşti TikTok, Telegram, fără o campanie deschisă marelui public prin adunări publice, afişe, emisiuni TV ori door-to-door (din uşă în uşă), iar mare parte a voturilor AUR şi SOS a fost obţinută la fel. Analizele ulterioare au descâlcit toată vrăjeala: nu erau sute de mii de acceptanţi ai respectivelor partide, ci era vorba de algoritmi de aglutinare şi multiplicare. Ei i-au prostit pe alegători pentru a crede că tot poporul votează cu alde Georgescu Călin, ceea ce a dus în final la suspiciuni şi la suspendarea pe bună dreptate turului I al alegerilor prezidenţiale, recte a candidatului suveranist („şarlatan”) băgat şmechereşte pe gât alegătorilor. Pe „bună dreptate”, deoarece nu toţi candidaţii, nici toate partidele înscrise în campania electorală au beneficiat de aceleaşi condiţii hoţesc-avantajoase.
Ca regulă generală, un partid nou apare atunci când există o acumulare de necesităţi social-politice: mari categorii de cetăţeni doresc să aibă un stat reformat şi atunci înfiinţează un partid al reformei şi al reformatorilor; clasa muncitoare nu se simte reprezentată corect la nivel parlamentar şi atunci promovează un partid al muncitorilor şi al ţăranilor, un partid socialist ori social-democrat.
Nimic din toate acestea în cazul AUR, partid născut în urma busculadelor, a îmbrâncelilor cu autorităţile locale de la Târgu-Secuiesc la Cimitirul Eroilor din Valea Uzului – scandalul fondator: tevatura repetată şi amplificată (contra cost?) de televiziunile moarte după bani a dus la apariţia măreţului lider – şef de galerie de fotbal (dar şi el cetăţean cu aceleaşi drepturi ca noi). Deci AUR nu s-a născut dintr-o necesitate stringentă de a apăra democraţia, drepturile cetăţeneşti, ci a adunat din ce în ce mai mulţi adepţi în urma scandalurilor repetate. Scandaluri care la început au avut între iniţiatori şi o altă figură diformat-urlătoare, Şoşoacă-Iovanovici Diana, alcătuind mai apoi propria formaţiune – unde a mers mia, meargă şi suta!
Nici vorbă de platforme ideologic-politice, nici vorbă de reţele locale, doar vrăjeală şi aglutinări în jurul unor lideri care de care mai scandalagii. Partide, găşti ori cârdăşii?
Comentarii