Deşi rromii fac parte de secole din spaţiul românesc, prezenţa lor în viaţa Bisericii Ortodoxe rămâne una marginală. În timp ce majoritatea populaţiei se declară ortodoxă, rromii nu prea au preoţi din rândurile lor şi, implicit, nici o pastoraţie coerentă care să le vorbească pe limba şi în duhul comunităţilor lor.
Astăzi, majoritatea rromilor sunt penticostali, iar acest fapt se explică nu doar prin atracţia unui cult viu şi participativ, ci şi prin nepăsarea clericilor ortodocşi. În timp ce predicatorii neo-protestanţi intră în comunităţi, îi ascultă şi le oferă sprijin concret, Biserica Ortodoxă rămâne la distanţă, cu un interes redus şi sporadic.
Realitatea ultimelor decenii arată un fenomen vizibil: rromii au îmbrăţişat masiv cultele neoprotestante, cu precădere cultul penticostal. Motivele sunt multiple – de la simplitatea şi forţa discursului religios, la sentimentul de apartenenţă şi ajutorul real pe care îl primesc în viaţa de zi cu zi. În schimb, Biserica Ortodoxă s-a mulţumit să ofere doar ajutoare materiale de moment – câteva pachete cu alimente sau haine – fără a construi o strategie misionară autentică.
Acest „exod” al rromilor către neoprotestantism pare să lase rece Biserica Ortodoxă, care nu întreprinde acţiuni consistente pentru a opri tendinţa. Nepăsarea clericilor ortodocşi este, fără îndoială, unul dintre motivele principale pentru care tot mai mulţi rromi aleg să-şi caute sensul religios în afara Ortodoxiei.
Este nevoie de mai mult decât milostenie ocazională. Este necesară încurajarea tinerilor rromi să urmeze şcoli teologice, pentru a putea fi hirotoniţi preoţi şi diaconi din propriile comunităţi. Este nevoie de paraclise misionare în zonele cu populaţie rromă numeroasă şi, poate mai important, de numirea la nivelul fiecărei eparhii a unor intelectuali rromi în funcţia de consilieri eparhiali pentru rromi.
Minoritatea rromă nu poate fi tratată la pachet cu celelalte minorităţi etnice – pentru că se confruntă cu probleme specifice, inclusiv cu discriminarea venită uneori chiar din partea unor persoane aflate în funcţii eparhiale importante.
Biserica Ortodoxă are tradiţie, are mănăstiri, are resurse. Îi lipseşte însă voinţa şi strategia reală de apropiere şi valorizare a rromilor. Dacă nu se trezeşte acum, Biserica riscă să piardă definitiv aceste comunităţi, iar rromii vor rămâne să spună, dar nu despre Ortodoxie, ci despre alte confesiuni: „Au Mănăstire”.
LUCIAN DIMITRIU
Comentarii