Adevărul supără! Corect. Dar şi plictiseşte, ca orice lucru normal… Numai „bombele” de presă ne mai interesează şi ne incită. Efect al „secolului supervitezei” (secolul XX a fost al vitezei) sau al educaţiei majorităţii populaţiei doar prin media online? Fast food trebuie însoţit de „fast information”? Se pare că da… Şi nu este vorba numai de viteză (de înţeles, mai ales la tineri)! Calitatea şi chiar cantitatea informaţiei căutate şi acceptate de marea majoritate a populaţiei este îngrijorătoare. Încerc să-mi blochez tendinţa de a critica, din frica de a nu greşi, judecând realitatea cotidiană prin prisma educaţiei (formarea) pe care am primit-o cu 50 de ani în urmă. Şi nu este corect şi folositor… Fiecare generaţie are dreptul absolut de a-şi alege idolii, lecturile, modul în care îşi petrece timpul liber (distracţii!) sau care este zona de interes personal. Accept, dar îmi rezerv dreptul de a cârcoti, ca un moş ce sunt, asupra unor aspecte care contrastează flagrant cu convingerile mele! Doar mă declar nemulţumit! Deranjez prea tare? Accept consecinţele.
Faptul că majoritatea (nu doar români!) iubeşte la nebunie senzaţionalul ne transformă în sclavii benevoli şi mulţumiţi ai celor care creează „informaţii uluitoare” din lucruri de multe ori banale sau inventează ştiri de „breaking news”. Şi, astfel, înlocuim gândirea sau analiza proprie cu păreri „gata fabricate” de alţii pentru noi. În cel mai bun caz încercăm să combinăm mai multe ştiri şi comentarii din aceeaşi sursă, precum un dulap din subansambluri, furnizat de celebrul producător (cică nu am voie să-i pronunţ numele!). Vom fi astfel uşor de manipulat şi „aburit”? Da! Iar cei cu opinii diferite sunt priviţi cu suspiciune! Nu-mi place!
Faptul că lectura, teatrul sau audiţiile muzicale au scăzut dramatic în preferinţe este absolut evident. Asistăm la un „hip-hop cultural” (mi-am permis acest termen!) care se manifestă repede, sacadat şi barbar, precum acest gen de creaţie pseudomuzicală. Facil, uşor de înţeles fără un dram de cultură artistică şi acoperind zone mari din societate. „Contribuţia” în această „realizare” nu poate fi negată, dar nu sunt doar „meritele” ei. Nu-mi place şi gata! Înjurăturile le vreau direct, nu pe adresa redacţiei…
Cultura populară (folclorul şi creaţiile sale) au evoluat rapid şi, consider eu, nu într-o direcţie bună. De la modul în care sunt construite casele (unde este casa bucovineană?), a bisericilor (nu au văzut creaţiile arhitectonice tradiţionale?), continuând cu îmbrăcămintea (combinaţia iei româneşti cu jeanşii rupţi este horror!) şi ajungând ca balurile (de ce numite discoteci?) să fie, în bună parte, susţinute muzical cu manele sau alte „creaţii” muzicale ale mahalalelor! Se impun manifestările barbare care aduc aminte de hoardele şi triburile de la marginea societăţii. Poziţia intelectualităţii veritabile (nu a „pescarilor de diplome”!) nu există. S-au refugiat în „turnuri de fildeş” şi nu se „murdăresc” într-o competiţie cu troglodiţii vocali ai momentului. Nu-mi place! Şi cred că rămân doar cu opinia! Şi inerentul „luat la mişto” care se cuvine unui bătrân din „altă lume”…
Subiectul este prea vast şi pentru 10 articole, dar mă rezum la acesta, din acelaşi sentiment al inutilităţii pe care îl au toţi cu convingeri asemănătoare. Ar trebui să dau unele soluţii pentru blocarea prăbuşirii „normalităţii” şi creşterii necontrolate a senzaţionalului fals şi a informaţiilor facile şi fără semnificaţie. Poate devenim mai optimişti…
DAN STRUTINSCHI
PS: Un partid îşi supunea candidaţii la detectorul de minciuni! Politician fără minciuni? Nonsens! Stabilirea coeficientului de inteligenţă al candidaţilor, tot nonsens…
Comentarii