Bucurie. De la cârciumă… cetire. Un beţiv la restaurant: – Ospătar, am fost aseară aici? – Desigur, domnule, ca de obicei, răspunse ospătarul. – Şi am cheltuit vreo 300 de lei? – Într-adevăr, domnule, cu tot cu bacşişuri. Aţi băut straşnic de banii ăştia. – Slavă Domnului! Am crezut că i-am pierdut.
Dorinţă. „Mândră, când oiu muri eu, / vină la mormântul meu / şi-mi samănă siminic. / Mori, mândră, să mor şi eu, / să ne’nchidă ’n copărşeu, / să ne ’ngroape n grădiniţă, / cu capul la scânteuţă /, să ne-ngroape ’ntr’un mormânt/ să nu ne fie urât.” (Simion C. Mândrescu, „Literatură şi obiceiuri poporane din Râpa-de-jos”, în „Convorbiri literare”, 1940).
„Om de pâine”. „Ce frecventă e expresia asta în Basarabia!… Despre un om cumsecade, muncitor, credincios, cinstit şi liniştit se spune că «nu e haiduc hai-hui, ci e un om de pâine». Toţi basarabenii sunt oameni de pâine! Singurii oameni de pâine pe care i-am întâlnit vreodată, şi aceasta datorită dragostei lor cuvioase faţă de pământ şi Ţară. Iar credinţa în Dumnezeu şi în pământ a acestor oameni nu va putea să o nimicească nimeni, niciodată, oricâte sute de ani ar trece, fiindcă ea face parte integrantă din sufletul şi sângele basarabenilor, acestor neîntrecuţi oameni de pâine.” (Virgil Gheorghiu)
Prostie. O teorie care explica foarte bine timpurile in care trăim! Efectul Dunning Kruger este o eroare de apreciere în care persoane care nu au competenţă într-un domeniu anume apreciază eronat competenţa lor ca fiind mult mai mare decât este în realitate. Acest comportament se datorează incapacităţii persoanelor respective de a-şi recunoaşte nivelul lor, tocmai din cauza lipsei lor de cunoştinţe în domeniu. Fenomenul a fost testat pentru prima oară într-o serie de experimente, ale căror rezultate au fost publicate în 1999 de David Dunning şi Justin Kruger de la Departamentul de Psihologie al Universităţii Cornell. Trebuie spus că aceştia nu sunt neapărat pionieri în domeniu (filosofii au discutat despre asta încă din antichitate), însă au meritul că au introdus totul pe coordonate ştiinţifice, plecând de la ideea că aprecierea greşită a competenţei se datorează ignorării standardelor de competenţă. Acest tipar a fost observat în studii foarte diferite, privind, de exemplu, capacitatea de înţelegere a unui text citit, conducerea unui autovehicul sau în cazul practicării sporturilor, de exemplu şah sau tenis. Dunning şi Kruger afirmă că, într-un anumit domeniu, cei incompetenţi vor avea patru tipuri de reacţii: 1 – vor tinde să-şi supraestimeze propriul nivel de competenţă; 2 – nu vor recunoaşte înalta competenţă a celor competenţi în realitate; 3 – nu-şi vor da seama de propria lor incompetenţă; 4 – vor recunoaşte propria incompetenţă anterioară după ce vor dobândi un nivel înalt în domeniul respectiv.
Vis vegetal. Motto: „Crescu la fereastra Împăratului un brad nalt şi frumos, de era minune cum de crescuse el într-o noapte” (Petre Ispirescu – Basmele românilor). „Aş vrea să fiu copac şi-aş vrea să cresc / lângă fereastra ta… te-aş auzi / şi-n voie te-aş privi, întreaga zi. / M-aş apuca şi iarna să-nfloresc, / ca să te bucuri. Păsările cele / mai mândre-ar face cuib pe creanga mea, / şi nopţile mi-ar da cercei de stele, / pe care, ca pe frunze, ţi le-aş da. / Prin geamul larg deschis, de-atâtea ori / m-aş apleca uşoară, să-ţi sărut / când părul, ce pe frunte ţi-a căzut, / când buzele… cu buze moi, de flori. / Spre toamnă m-aş juca, zvârlindu-ţi mere / şi foi de aur roşu prin odaie, / cu-a ramurilor tânără putere / ţi-aş apăra obloanele de ploaie. / Şi cine ştie… poate că-ntro seară / de primăvară, când va fi şi lună, / va trece prin grădin-o zână bună, / făcându-mă femeie… să fiu iară! / Atuncea, sprijinindu-mi de pervaz / genunchiul ud de frunze şi pământ, / cu păru-mi încă doldora de vânt, / cu rouă şi cu lună pe obraz, / eu ţi-aş sări în casă, şi senină / (uitând de-atâta vreme să vorbesc), / cu câte-un cuib în fiecare mână / întinsă-n patul tău… o să zâmbesc!” (Magda Isanos)
Isanos bate bețivul la puncte !