În plus, cu toată încrederea

…De la o vreme sunt destule persoane care – cu explicaţii, motivaţii – preferă să facă shopping (de) pe net, bunăoară achiziţionând în această manieră inclusiv de-ale gurii pentru Paşte. Să fie ele în faţa rafturilor din „magazinele fizice”, probabil s-ar arăta foarte atente la firmă, etichetă, ingrediente, calitate, preţ, însă dacă pe reţeaua de socializare li s-a declarat verbal (textual, eventual şi cu poză, iconotextual) că pasca a fost făcută ca la mama (sau bunica) acasă, cu toată încrederea consideră că vorba aia bună, dulce este suficient certificat de calitate, chiar dacă habar n-au care şi de unde vor fi fost ingredientele, chiar dacă poate au în vedere şi că prin cuhniile respective, în care se coace mica afacere (ce trebuie susţinută, nu-i aşa?, că-i pur românească), unul ca Piedone şi ai săi n-au trecere, e imposibil să-şi bage nasurile… Uite că o găselniţă comercială (ticluită din nişte motive „lesne de înţeles”) ivită înainte de sărbătorile religioase (şi – mai ales?!… – gastronomice) acum în trecere a fost asta: …Mi-au rămas trei păşti în plus (ori cinci cozonaci, ori o oală cu sarmale, ori două tăvi cu miel etc.), cine le doreşte? (cu detalii şi negociere, inclusiv transportul la domiciliu, în privat). Deoarece încrederea va fi fost / va fi fiind mare – chiar masivă, s-ar putea zice în lege curentă a logosului, a discursului –, probabil vor fi fost clienţi pentru aşa plus. Ofertă ce s-ar găsi potrivită şi astăzi dacă, întru uriaşă siguranţă, se mai găseşte (în plus) nevândută o oală cu sarmale zăcute (căci fu cineva, poate filosof din popor – gourmand or gourmet, nu importă –, care zis-a că găluştele trecute-n zeama lor vor fi fiind mai gustoase decât cele abia luate de pe foc, iar cozonacul odihnit şi crispy este super okey).