O „minune” de-o zi

…După ani şi ani, o „minune” s-a întâmplat. Din câte am aflat (indirect, apoi, din fotografii, iar apoi cu ochii proprii), dincolo de gardul unei proprietăţi din zona Mărăşeşti a Sucevei – cine n-o ştie?!, cea cu o căsuţă galbenă, pe cale a se prăbuşi, vecină Catedralei – probabil deoarece se apropiau Floriile (şi pelerinajul ce urma să înceapă de-acolo) au intrat mai întâi poliţiştii locali, mai apoi angajaţii de la salubritate, care au făcut, în fine, curăţenie de primăvară şi pentru toţi anii dinainte (astă vară, mirosea a hoit de-acolo!), au făcut treaba proprietarului cu pustie casă bătrânească în zona centrală. Nu puţini au fost cei care au aplaudat asanarea locului insalubru, apoi au fost alţii care să arate că, în urbe, nu-i chiar singura proprietate uitată de stăpâni (care, probabil, ar vrea să le vândă la preţ bun cu tot cu deşeuri), apoi au fost şi alţii care, cică glumind, ar fi chemat municipalitatea să dea cu mătura şi să strângă cu sacul şi de pe proprietăţile lor, ba şi din arealele asociaţiilor de proprietari, căci şi acolo suflă cinstiţi contribuabili. În fine. Habar n-am cine va fi zis că „o minune ţine 3 zile”, însă apropo de întâmplarea din Mărăşeşti (partea I), aceasta s-a continuat şi se continuă (partea a II-a şi următoarele). Minunea de-acolo a ţinut (curată!) doar o zi, căci după aia s-au găsit oameni (că doar nu câini ori pisici) care să arunce iar mizerii…