Diferenţa dintre idol şi icoană
Este adevărat că există numeroase pasaje, în special în Vechiul Testament, dar şi în Noul, care condamnă atât închinarea, cât şi confecţionarea idolilor. Vom examina, prin urmare, anumite pasaje scripturistice caracteristice, cu scopul de a înţelege adevărata semnificaţie a acestei interdicţii, precum şi semnificaţia cuvintelor „idol şi „icoană”.
Diferenţa esenţială între idol şi icoană este aceea că idolul este o plăsmuire a minţii omeneşti şi este considerat el însuşi dumnezeu, primind închinare ca atare, pe când icoana, care înseamnă imagine, chip, asemănare, figură, nu primeşte închinare, în sine, ci închinarea sau cinstirea se aduce persoanei reprezentate pe ea. Icoana nu identifică planul naturii cu planul divin, ci le deosebeşte cu desăvârşire, căci închinătorul icoanei se raportează totdeauna la o realitate de dincolo de icoană. Aşadar, creştinul nu se închină materialului din care este făcută icoana, aşa cum este în cazul idolului, ci doar persoanei reprezentate pe ea.
De ce este interzisă reprezentarea lui Dumnezeu?
Vechiul Testament interzice idolatria, iar în contextul poruncilor de pe muntele Sinai interzice orice reprezentare a vreunei creaturi (Ieşire 20), însă această interdicţie, în primul rând, trebuie înţeleasă în contextul în care a fost emisă: fiii lui Israel abia ieşiseră din Egipt, unde trăiseră în mijlocul idolilor, căpătând o afinitate faţă de aceştia, după cum o demonstrează episoadele cu viţelul de aur şi cu şarpele de aramă. Având în vedere faptul că închinarea la idoli era o obişnuinţă de care cu greu se puteau debarasa, interdicţia de a-şi face reprezentări era întru totul justificată, deoarece, aşa cum o arată faptele lor, evreii pierduseră contactul cu realităţile dumnezeieşti pe care le cunoscuseră înaintaşii lor şi singurele realităţi pe care erau în stare să le reprezinte erau cele pe care le cunoscuseră în Egipt, timp de mai bine de 400 de ani.
Dumnezeu nu interzice decât reprezentarea Sa, căci aşa cum se spune la Deuteronom 4, Moise nu a văzut nicio imagine a Sa, ci doar vocea a auzit-o. Însă, nu numai că permite, dar şi porunceşte reprezentarea unor fiinţe cereşti: Să faci doi heruvimi de aur… Să pui un heruvim la un capăt şi un heruvim la celălalt capăt al capacului… Acolo, între cei doi heruvimi de deasupra chivotului legii, Mă voi descoperi ţie şi îţi voi grăi de toate, câte am a porunci prin tine fiilor lui Israel (Ieşire 25, 18-22). Iar perdeaua cortului mărturiei avea cusute chipuri de heruvimi alese cu iscusinţă (Ieşire 26, 31).
Umbră, imagine a lucrurilor viitoare
În cele din urmă vom examina o diferenţă intre Vechiul şi Noul Testament, care se referă la subiectul nostru. Epistola către Evrei menţionează următoarele: Legea având umbra bunurilor viitoare, iar nu însuşi chipul lucrurilor (Evrei 10, 1). În conformitate cu aceste cuvinte, vedem că Vechiul Testament (Legea) era umbra, în timp ce Noul Testament este acest chip al lucrurilor viitoare. Vechiul Testament vorbea despre Dumnezeu într-un fel misterios, umbrit şi era, prin urmare, în imposibilitatea de a folosi icoane. Noul Testament, însă, ne-a arătat imaginea lucrurilor cereşti, adică un aspect mai clar al acestora.
Acum, că am văzut, deja, chipul lui Dumnezeu în Iisus Hristos, cei care au fost sfinţiţi în imaginea lui Hristos, pot fi reprezentaţi în icoane, până când va veni momentul să ne întâlnim cu ei faţă in faţă, atunci când aceste lucruri se vor împlini.
Pr. IOAN-LUCIAN RADU
Comentarii