Fericiţi la locul de muncă

Potrivit unui proaspăt studiu al Reveal Marketing Research, cam 6 din 10 români nu sunt mulţumiţi de locul de muncă pe care îl au. „Mai precis”, „concret” – cum ne-am deprins a spune – 65% dintre respondenţi (cei care au, totuşi, o slujbă) se consideră „neîmpliniţi profesional”. De la caz la caz, aceştia acuză volumul mare de muncă – 64%, situaţii în care sunt copleşiţi de responsabilităţi – 50%, leafa – 45%, situaţii în care trebuie să facă faţă unor clienţi dificili – 34%. Mai este vorba şi de stres, şi de program prelungit de lucru; şi de altele. Cică numărul celor care iau măsuri antistres „la birou” (…ca şi cum lucrătorii din construcţii ori agricultură n-ar avea nevoie) a crescut la 51%. „Vestea bună” – cum ne-am deprins a spune – este că 35% dintre respondenţi (nu puţini!) au declarat că sunt „fericiţi” de şi la slujbele pe care le au (şi nici prin cap nu le-ar trece ca, într-o zi, să le schimbe). Prin urmare, s-ar înţelege că ar fi vorba despre persoane fără multă muncă (ori care fac faţă fără efort şi bătaie de cap), fără responsabilităţi copleşitoare (sau de o desăvârşită competenţă), cu clienţi simpatici (dacă se pune problema) şi, nu în cele din urmă, cu lefuri îndestulătoare (ori, poate, la câtă implicare, suficiente). Într-o idee teoretică, ar rezulta că primii din textul nostru ar trebui să înveţe câte ceva, dacă le e posibil, de la ceilalţi, de la fericiţi. Deşi, tot teoretic, poate apărea sentimentul (stresant!) că nu-i deloc uşor: adesea, ca să existe slujbaşi fericiţi, este nevoie de mai mulţi nefericiţi.