Mari prieteni cu Inteligenţa

 Paradoxal? În urmă cu un an România era pe ultimul loc în Europa la folosirea inteligenţei artificiale în companii. În justificarea poziţiei, specialiştii veneau cu argumente legate de costuri, expertiză şi, nu în ultimul rând, de (ne)încredere. Dar iată că, acum, un recent eurobarometru o pune pe primul loc la folosirea inteligenţei artificiale de către tineri (…nu cei din companii!). Potrivit cercetării, 66% dintre tinerii români folosesc (mai mult sau mai puţin) aplicaţii bazate pe inteligenţa artificială, cu preponderenţă pentru „studiu” şi „divertisment”. Aceiaşi specialişti sau alţii dau de înţeles că prietenia tinerilor români cu IA ar fi generată de „curiozitate”, dar şi că o consideră un instrument de folos la rezolvarea temelor pe care le au fie ca elevi, fie ca studenţi. Tot din partea specialiştilor vine – în cazul lor – un îndemn la prudenţă. De altfel, chiar fără a fi specialist, dacă-ţi pui mintea (eventual folosind câteva dintre tipurile de inteligenţă anterior identificate de Gardner, măcar inteligenţa lingvistică şi cea logică), ajungi la concluzia că, la câte informaţii dubioase sunt depuse pe net, rişti ca la întrebările tale să nu primeşti… cele mai bune răspunsuri. Cât priveşte curiozitatea şi divertismentul, chiar şi fără a utiliza aplicaţii de gen, ci doar un motor de căutare, deja Inteligenţa poate să-ţi spună cine eşti (sau cum te vede). Mâine poa’ să-ţi spună unde eşti, ce faci, ce gândeşti. Dar tre’ să fii tu însuţi suficient de inteligent ca să discerni dacă gândeşti ceea ce se zice că gândeşti.