Pe atunci, cele mai importante evenimente culturale din judeţ erau găzduite în Ateneul popular „Bogdan Petriceicu Haşdeu” din Hotin. Instituţia a fost inaugurată pe 1 iunie 1935 în prezenţa Regelui Carol al II-lea, faţada principală fiind asemănătoare cu Ateneul popular din Focşani.
Potrivit rapoartelor de activitate ale căminului, păstrate la Arhivele Naţionale ale României, în anul 1935 orchestra de coarde dirijată de Epifanie Supocoinîi număra 9 instrumentişti, iar formaţia corală de 4 voci mixte, organizată de George Munteanu, număra 52 de membri. În 1939 corul a ajuns la 106 membri.
Într-un proces-verbal semnat în 1939 de I. Duzinschi, inspectorul căminelor culturale din judeţul Hotin, se spun următoarele:
„Căminul Cultural «Împăratul Traian» din Costiceni a organizat unul dintre cele mai bune coruri din judeţul Hotin. E condus cu deosebit talent de către Dl. George Munteanu şi e format din săteni şi sătence. Cântă Duminicile şi în fiecare zi de sărbătoare la biserică. Cu ocazia organizării concursului de coruri din judeţ, corul acestui cămin a fost clasificat pe locul I de către juriu. Coriştii şi coristele s-au prezentat în costum naţional de toată frumuseţea, păstrând specificul costumelor moldoveneşti de pe malul Prutului. Vioi şi disciplinaţi şi-au atras dragostea publicului, care şi-a manifestat toată simpatia pentru acest cor. Cu ocazia serbărilor naţionale şi dinastice s-au organizat reuşite serbări. Am constatat că la acest cămin se munceşte cu multă râvnă. D-nul preşedinte George Munteanu este ajutat de către ceilalţi membri ai corpului didactic şi fruntaşi ai satului”.
Căminul Cultural „Împăratul Traian” din Costiceni a organizat mai multe turnee în diferite sate şi unele localităţi mai însemnate: Hotin, Lipcani, Cernăuţi, Noua Suliţă, Darabani. În cadrul concertelor susţinute membrii căminului interpretau cântece din repertoriul universal, naţional şi local.
În anii celui de-Al Doilea Război Mondial şi în perioada imediat postbelică, viaţa culturală din Costiceni, precum şi întregul proces educativ, au intrat într-un declin profund. Războiul a perturbat activitatea orchestrei fondate de Epifanie Supocoinîi, care nu a mai funcţionat stabil în acea perioadă. De asemenea, corul dirijat de profesorul George Munteanu a încetat să mai existe.
Cu toate acestea, pe 19-20 ianuarie 1942, la iniţiativa preotului paroh Petre Zamă, Căminul Cultural „Împăratul Traian” a fost reorganizat. În fruntea acestuia au fost numiţi ca preşedinţi învăţătorii George Munteanu şi Leonid Dimitriu. Activitatea căminului, însă, a fost de scurtă durată. Una dintre ultimele apariţii pe scenă ale colectivului cultural din Costiceni a avut loc pe 26 iulie 1942, când acesta a obţinut locul II la Concursul corurilor căminelor culturale din judeţul Hotin, desfăşurat în oraşul Noua Suliţă.
Alte activităţi organizate de Căminul Cultural „Împăratul Traian” din Costiceni
Activitatea Căminului Cultural a fost variată şi extrem de benefică pentru comunitate, reflectând entuziasmul şi implicarea membrilor săi. Una dintre realizările remarcabile ale căminului a fost înfiinţarea unei biblioteci de carte românească, care a oferit acces la literatură, educaţie şi cultură pentru locuitorii satului.
În cadrul căminului se desfăşurau periodic şezători, conferinţe şi baluri, care întăreau coeziunea socială şi promovau valorile culturale locale. O altă iniţiativă importantă a fost organizarea unui teatru sătesc, în cadrul căruia se puneau în scenă diverse piese, aducând arta teatrală aproape de comunitate.
Membrii căminului cultural s-au implicat activ în munca colectivă de interes obştesc, plantând regulat pomi pentru înfrumuseţarea şi revitalizarea localităţii. În sfera economică, căminul a înfiinţat cooperativa de consum „Lumina”, un exemplu al eforturilor de autoorganizare economică şi sprijin reciproc.
În 1937, căminul a realizat două iniţiative esenţiale pentru bunăstarea comunităţii: înfiinţarea unei farmacii de prim ajutor medical şi a unei băi publice, care au contribuit la îmbunătăţirea sănătăţii şi igienei localnicilor. Totodată, membrii căminului au pus bazele cooperativei şcolare „Unirea”, care a sprijinit aprovizionarea elevilor din Costiceni, având sucursale şi în satele Dumeni şi Vancicăuţii Mici.
În aceeaşi perioadă, căminul cultural a organizat o secţie de lăptărie, iar untul produs era trimis fabricii „Lica” din Bucureşti. Pentru educarea şi sprijinirea ţăranilor, au fost organizate 30 de conferinţe cu tematică agricolă, menite să le ofere informaţii utile şi practice.
Un alt aspect al implicării căminului cultural a fost legat de îngrijirea cimitirului, activitate realizată împreună cu străjerii şi premilitarii din localitate. De asemenea, s-au organizat manifestări patriotice de mare amploare cu ocazia zilelor de 24 Ianuarie, 10 Mai, Ziua Eroilor şi 8 Iunie (la care Carol al II-lea devenise rege – n.red.), subliniind respectul şi dragostea pentru istorie şi tradiţiile naţionale.
Printre iniţiativele sociale ale căminului s-a numărat şi propunerea înfiinţării unei cantine pentru ajutorarea copiilor orfani, o dovadă a solidarităţii şi generozităţii membrilor comunităţii.
Prin toate aceste realizări, Căminul Cultural „Împăratul Traian” s-a impus ca un centru de progres cultural, social şi economic, sprijinit de întreaga comunitate prin muncă şi contribuţii financiare, devenind un simbol al coeziunii şi dezvoltării locale.
În anul 1944, intelectualii şi funcţionarii din satul Costiceni au fost nevoiţi să se refugieze peste Prut, într-o încercare disperată de a scăpa de ororile regimului comunist. În luna martie a aceluiaşi an, familia Munteanu a părăsit plaiurile basarabene, lăsând în urmă cu tristeţe căminul, locurile dragi şi tot ce le era mai scump.
După instaurarea regimului comunist, întreaga moştenire culturală din perioada interbelică a fost treptat ştearsă din memoria colectivă. În comuna Costiceni, unde exista Căminul Cultural „Împăratul Traian” şi o activitate culturală înfloritoare, autorităţile au eliminat cu succes orice urmă a realizărilor din perioada românească, preferând să promoveze o nouă viziune asupra istoriei localităţii. Propaganda oficială susţinea că cultura a fost adusă din de la răsărit şi că autorităţile române din perioada interbelică nu au făcut altceva decât să „exploateze” şi să „nimicească poporul moldovenesc”. Astfel, realizările culturale ale românilor din acea perioadă au fost discreditate, iar instituţiile şi tradiţiile dinainte de venirea sovieticilor au fost înlocuite cu cele care reflectau ideologia socialistă, printr-o manipulare a istoriei şi a identităţii culturale a regiunii.
SERGIU BARBUŢA,
Preşedintele Societăţii Culturale „Valea Prutului”,
Editor la Centrul media BucPress din Cernăuţi
Comentarii