Mulţi ani la rând Ecaterina Mandicevschi a fost secretara Comitetului şcolar. Ea a organizat şi a condus „Cutia elevelor”, adică biblioteca cărţilor didactice pentru elevele sărace.
În anul 1938 Ecaterina Mandicevshi a binevoit să doneze Bibliotecii Universităţii din Cernăuţi o serie de manuscrise, reprezentând opere muzicale ale regretatului său frate Eusebie Mandicevschi, în număr de 251 opere în 13 mape şi 8 volume legate.
Drept moştenire de la Ecaterina Mandicevschi a rămas traducerea în limba ucraineană a lucrărilor renumitului povestitor român Ion Creangă: „Moş Ion Roată şi Cuza Vodă”, „Popa Duhul”, „Moş Ion Roată şi Unirea”.
Toate acestea au fost publicate în revista din Lviv „Nedilea” („Duminica”) în anul 1912, nr. 33-36, iar „Amintiri din copilărie” – în ziarul cernăuţean „Nova Bukovyna” („Bucovina Nouă”) în anul 1914, nr. 42-45, 49.
Ecaterina Mandicevschi a trecut la cele veşnice în anul 1957 la Cluj-Napoca, România.
Trebuie de menţionat că în Biblioteca Academiei Române se păstrează vreo 200 scrisori în limba germană, cuprinzând corespondenţa lui Eusebiu Mandicevschi cu sora sa Ecaterina Mandicevschi. Printre alte scrisori, găsim si corespondenţa, lui Eusebie, cu cei laţi fraţi şi surorile lui. Această corespondenţă aduce multă lumină asupra unor fapte mai puţin cunoscute din viaţa şi activitatea familie Mandicevschi.
Pentru activitatea pedagogică şi culturală Ecaterina Mandicevschi, a fost decorată cu câteva medali şi ordine din partea statului. Aceste cronologii au fost publicate în presa din Romania. Vom prezanta mai jos:
> „Monitorul Oficial”, 20 ianuarie 1936: „10 ianuarie 1936, se acordă ordinul „Meritul Cultural”, pentru „Şcoală”, persoanelor următoare: Medalie clasa II D-rei Ecaterina Mandicevschi, prof. de muzică la şcoala de fete Cernăuţi. D-lui Cristea Mucenic, înv. gr. I, Călăraşi-Târg, jud. Lăpuşna”.
> „Monitorul Oficial”, 3 martie 1931: „MINISTERUL INSTRUCŢIUNII PUBLICE ŞI AL CULTELOR. Prin decretul regal Nr. 430 şi după propunerea făcută prin raportul Nr. 21.792/2.072 din 16 Februarie 1931 de către d. ministru secretar de stat la Departamentul Instrucţiunii Publice şi al Cultelor, pentru deosebita râvnă depusă pe tărâmul bisericesc se conferă medalia „Răsplata Muncii pentru Biserică”, următoarelor persoane, după cum urmează: Clasa I D-lui general Constantin Tănăsescu, comandantul diviziei a 8-a şi dşoarei Ecaterina Mandicevschi, profesoară de muzică din Cernăuţi”.
> „Monitorul Oficial”, 23 aprilie 1926: „FERDINAND I, Prin graţia lui Dumnezeu şi voinţa naţională, Rege al României, La toţi de faţă şi viitori, sănătate! Asupra raportului ministrului Nostru secretar de Stat la departamentul instrucţiunii sub No. 37.061/925, Am decretat şi decretăm: Art. I. Conferim Medalia „Răsplata Muncii pentru învăţământ”:
> Clasa II-lor: Maximilian Ianovici, profesor la liceul de fete din Rădăuţi; Mihai Ieşeanu, profesor la liceul „Aron Pumnul”, Cernăuţi; Simion Reli, profesor la liceul „Aron Pumnul”, Cernăuţi; Constantin Loghin, profesor la liceul real, Cernăuţi; Dimitrie Vasilovici, profesor la liceul real, Cernăuţi; Vasile Gherasim, profesor la liceul No.4, Cernăuţi; Alexandru Sadagorschi, profesor la liceul No.4, Cernăuţi; Dimitrie Bucevschi, profesor la liceul „Ştefan cel Mare”, Suceava; Serghie Suţu, profesor la gimnaziul din Vijniţa; Alexandra Zavulovici, maestru la şcoala normală din Cernăuţi; Ecaterina Mandicevschi, maestră la liceul de fete No.1, Cernăuţi. Art. II. Ministrul Nostru secretar de Stat la departamentul instrucţiunii este însărcinat cu aducerea la îndeplinire a decretului de faţă. Dat în Bucureşti, la 23 Martie 1926. Ministrul instrucţiunii, Dr. C. Angelescu. No. 1.273”.
În ziarele şi revistele interbelice care apăreau la Cernăuţi, există numeroase informaţii despre activitatea sa. Ecaterina Mandicevschi a sprijinit întotdeauna orfelinatele şi a fost implicat în multe alte activităţi caritabile.
Vom prezentat câte din ele:
> „Glasul Bucovinei”, 25 martie 1925: „Concert religios. – Liceu de fete ortodox No.1. din Cernăuţi aranjează Duminica, 23 Noembrie a. c., orele 11 jum. a. m. în sala Sinodal a Reşedinţei Mitropolitane, un concert religios. Programa: Liturghia grecească în La bemol major de Eusebie Mandicevschi, executata de corul Liceului cu concursul unui grup de foste eleve, dintre cari: d-nele A. Brăescu, Rita Scalat şi I. Loghin. Conducerea corului: Ecaterina Mandicevschi”.
> „Glasul Bucovinei”, 9 iulie 1920: „Dela Liceul ort. or. de fete. – Pentru cutia elevelor a liceului ortodox de fete au incurs următoarele daruri: 1170 cor. venitul curat dela audiţia muzicală aranjată de dra Ecaterina Mandicevschi şi 1000 cor. donaţiune din partea drei Flora Guzmann din venitul matineului aranjat cu elevele cursului ei de dansuri ritmic-armonice. Pentru darurile aceste direcţiunea exprimă drelor numite cele mai vii mulţumiri”.
> „Glasul Bucovinei”, 20 octombrie 1920: „Matineu muzical. – Liceul de fete Nr.1. ortodox organizează cu concursul unor foste eleve Sâmbătă în 26 Octombrie a. c. la orele11 a. m. un Matineu muzical în sala festivă aliceului. Programa se compune dintr-un concert la trei piane, pian solo, cântece solo, declamări şi coruri bisericeşti şi lumeşti. Conducerea o are d-na profesoară Ecaterina Mandicevschi. Toţi iubitorii de muzică şi prietenii şcoalei sunt invitaţi”.
> „Glasul Bucovinei”, 24 martie 1925: „Liceul de fete ortodox. – Concertul anunţat pentru ziua de 25 Martie crt. va cuprinde coruri bisericeşti de Ecaterinei Mandicevschi, cântece lumeşti de Kriak, E. Mandicevschi şi Schumann şi o pesa de muzică de cameră. Dirigintele corului e profesoara de mu-zică d-şoara Ecaterina Mandicevschi. Biletele la „Ostaşul Român”.
> „Flacăra – Literară, Artistică, Socială”, 23 martie 1912-1913. Anul 2. – Nr.13.: „În revista ruteană «Nedilea» din Lemberg a apărut în două numere consecutive o traducere a lui Moş Ioan Roatăde, de Ion Creangă făcută de d-şoara Ecaterina Mandicevschi, profesoară în Cernăuţi. Traducerea e foarte conştiincioasă şi reproduce cu o fidelitate uimitoare tonul popular din original. Traducerea e însoţită şi de o notiţă istorică privitoare la Cuza Vodă şi la domnia lui. Profesorul W. Simowycz, la al cărui îndemn s-au făcut traducerile din româneşte, spune într-o scrisoare: «Popa Tanda nu mi-a plăcut prea mult. Miroase a popularizaţie tendenţioasă a aşa numitei educaţiuni a poporului, începutul e foarte frumos dar sfârşitul… Cu atât mai frumos se prezintă Creangă. Traducerea e foarte bună. Mi-au venit lacrimile în ochi când am cetit pasagiul, unde stă ţăranul înaintea lui Cuza. Popa Duhu e ceva mai slab, dar totuş foarte interesant»”.
Dr. VLADIMIR ACATRINI,
directorul Fundaţiei de binefacere „Familia Mandicevschi
Comentarii