Prin inspecţia în discuţie de la începutul lui august 1941 din Lagărul de la Temnicov s-ar cuveni să fie de înţeles, în chip firesc, dat fiind şi că e abia începutul confruntării militare şi, deci, începutul experienţei de organizare şi de gestionare a prizonieratului, o formă de exercitare a controlului privind condiţiile de realizare a detenţiei. Raportul însă precizează că e referitor la activitatea politică organizată în Lagărul de la Temnikov şi la starea de spirit a prizonierilor de război. Asta arată destul de lămuritor că nu e vorba aici despre vreun început, ci, semnarea convenţiilor internaţionale în domeniu fiind refuzată, de conceperea prizonieratului în continuitatea experenţei şi a practicilor interbelice ale deportărilor şi întemniţărilor bolşevice cu rost punitiv şi concomitent de reeducare – de fapt, ale Gulagului (să ne reamintim: prescurtare în limba rusă de la Administraţia Generală a Lagărelor de Muncă Forţată, aflată în subordinea serviciilor de securitate şi având în primire mai ales vinovaţi în baza nu a ceva ce omul a făptuit, ci pentru ceea ce el este). Pe acest fond, în condiţiile războiului şi ale prizonieratului, anumite note ale tratamentului aplicat deţinuţilor sunt intensificate şi chiar capătă componente noi.
Iniţiatorul inspecţiei, om de încredere al lui Stalin, membru al C.C. al P.C. (b) unional, şef acum al Biroului informativ sovietic şi pe urmă al Direcţiei generale politice a Armatei Roşii, Al.S. Şcerbakov, fixează pentru echipa de inspectori nu doar sarcini de cunoaştere a realităţii, care de altfel şi rămân secundare, ci în primul rând de execuţie. Acestea, ţinând de domeniul propagandistic – al influenţării interesate a conştiinţei în sensul dirijării ei către creditarea unei anumite imagini a realităţii –, vizează acţiuni şi rezultate evident conforme cu nevoile considerate prioritare la nivelul de proiectare şi decizie al organismului de profil. Concret, în etapa curentă a războiului, defensivă acum, aparatul propagandistic trebuie să-l descurajeze, să-l dezangajeze şi chiar să-l îmblâzească pe inamic, asta din postura victimei care, adusă în nedreaptă strânsoare, dar având resurse pentru a-şi reveni, îşi demască agresorul şi îşi face cunoscut adevărul propriu. Acum, aşadar, discursul sovietic mizează prioritar pe obţinerea ralierii, mai ales emoţionale, a subiecţilor vizaţi – prizonierii şi, prin ei, armatele de provenienţă şi popoarele lor – la imaginea pe care el o construieşte şi o propagă privitor la condiţia patriei sovietice invadate şi la cea a duşmanului invadator şi la valorile pe care ea, patria sovietică, le susţine. Între acestea, de bună seamă, cele ideologice şi integrate lor, pacea, viaţa, familia, bunăstarea şi fericirea popoarelor etc. Tipăriturile pe atare teme, literatura antifascistă şi manifestele Direcţiei Politice a Armatei Roşii dedicate prizonierilor devin obligatoriu prezente în lagăre. Atunci, însă, când Marele Război pentru Apărarea Patriei va intra în etapa lui ofensivă şi chiar ceva mai devreme, în creştere continuă de formă va reintra şi apetitul expansionist, iar acţiunea propagandistică, suferind schimbări în consecinţă, se va concentra şi va lucra cu aceeaşi aplcaţie şi pentru pregătirea în acest sens a terenului.
Acum e nevoie, conform raportului de îndeplinire a misiunii de la Temnicov, de câţiva prizonieri care să poată fi folosiţi pentru a vorbi la radio în limba lor, de înregistrări în care prizonierii se adreseză poporului şi soldaţilor armatei din care provin, de conceperea unor apeluri colective ale prizonierilor către poporul lor, de întocmirea unor liste de prizonieri pentru a fi retransmise la radio în scopul captării atenţiei radioascultătorilor din Germania şi din România în primul rând, de unde provin majoritar prizonierii, de studierea prin discuţii individuale a stării de spirit a prizonierilor pentru a se stabili metodele de propagandă în rândul acestora şi de realizarea unor filmări în lagăr în care să se prezinte edulcorat viaţa de lagăr sovietic de prizonieri. Ceea ce denotă – dincolo de evaluarea după alte criterii, sigur că importante, dar de redus impact real – preocupare, pricepere şi aplicaţie pe măsura rezultatelor care urmează să vină.
În ce-i priveşte pe compatrioţii noştri, se poate afla că au fost organizate apeluri ale prizonierilor români către poporul român, către soldaţii români, către muncitorii din industria petrolieră şi către ţăranii români (4 apeluri, semnate de 25 de prizonieri). În plus: De la prizonierii de război germani au fost primite 13 scrisori (n.n. – A.B.: redactate conform indicaţiilor), iar de la prizonierii de război români, 93 de scrisori adresate familiilor acestora, [însă doar] pentru a fi transmise la radio. Echipa a organizat în lagăr două mitinguri ale prizonierilor germani şi trei mitinguri ale prizonierilor de război români. La discuţiile individuale au participat aproximativ 100 de prizonieri germani şi în jur de 100 de prizonieri români. Au fost aduse listele de prizonieri (756 români şi 526 germani – în condiţiile în care, după acest document, în lagărul astfel inspectat s-ar fi aflat, la 10 august 1941, 1007 prizonieri germani şi 968 de români, incluzînd 28 de ofiţeri germani şi 21 de ofiţeri români).
În ce priveşte starea de spirit a prizonierilor, raportul menţionează diferenţe mari între germani şi români. Toţi ar dori ca războiul să se încheie cât mai repede şi ei să se întoarcă acasă. În număr semnificativ, prizonierii germani nu nutresc niciun fel de duşmănie faţă de Uniunea Sovietică, dar printre ei există fascişti activi care agită spiritele şi îi ameninţă cu răzbunarea Gestapoului pe camarazii dispuşi să cedeze influenţei bolşevice. În rândul prizonierilor români de război se manifestă o puternică stare de spirit antigermană. Aceştia acceptă mult mai uşor să ia cuvântul şi să facă apeluri colective privind lupta împotriva lui Hitler şi a lui Antonescu.
În conţinutul, însă, al constatărilor şi al concluziilor se pot depista lesne semnele convertirii unor prejudecăţi sau interese în calificări oferite ca având temei real cert şi, de asemeni, intenţia de a se exercita, tot interesat, prin ceea ce se raportează, influenţă pozitivă asupra stării de spirit a lumii sovietice, una concordantă ideologic şi încurajatoare în privinţa purtării războiului. Anumite informaţii obţinute de la prizonieri, de pildă, demonstrează caracterul nepopular al războiului împotriva U.R.S.S. în rândul maselor, ceea ce i-a obligat pe fascişti să recurgă la numeroase şiretlicuri pentru a-şi legitima agresiunea. Pe urmă, apelul la stereotipul activ de reprezentare a lucrurilor, o specie de populism, este evident când se spune că ofiţerii germani, militari de tradiţie prusacă, se fac vinovaţi de influenţarea în sens rău a trupei şi se cere ca în lagăr ei să fie izolaţi de soldaţi, iar unul dintre şiretlicurile la care ar fi apelat fasciştii în motivarea invadării Uniunii Sovietice ar fi atacul U.R.S.S. împotriva României (prin asta persiflându-se reprezentarea ocupării în 1940 a Basarabiei, nordului Bucovinei şi a Herţei).
Echipa de inspecţie lasă conducerii lagărului câteva măsuri considerate necesare pentru îmbunătăţirea muncii politice. Între acestea: amplasarea în fiecare baracă a câte unei grupe de prizonieri dovediţi antifascişti care să poată ţine piept influenţei elementelor fasciste; în numirea comandanţilor din lagăr să se evite corpul de comandă în favoarea soldaţilor cu vederi antifasciste proveniţi din rândul muncitorilor – sabotându-se astfel disciplina militară prusacă şi subminându-se autoritatea ofiţerilor şi subofiţerilor; munca politică trebuie să aibă ca scop distrugerea credinţei în posibilitatea victoriei lui Hitler şi impunerea caracterului inevitabil al înfrângerii Germaniei, precum şi demascarea demagogiei sociale a fascismului şi prezentarea adevăratului socialism, cel din U.R.S.S.; munca politică trebuie să fie subordonată intereselor frontului – cu rezultate constând în apeluri ale prizonierilor către camarazii şi poporul lor; folosirea pentru propagandă a corespondenţei personale a prizonierilor; verificarea tuturor scrisorilor şi reţinerea din textul lor a informaţiilor de interes pentru munca Biroului informativ; aprovizionarea sistematică a lagărului cu literatură (antifascistă şi prosovietică) în limba prizonierilor şi organizarea unui punct radio pentru a fi transmise emisiuni din Moscova în limbile germană şi română; delegarea în lagăr, pentru intensificarea muncii politice, a unor lucrători din forţele propagandistice ale Comitetului Executiv al Internaţionalei Comuniste; utilizarea cu precădere a discuţiilor individuale şi a referatelor drept metode de muncă politică; perfecţionarea formelor organizatorice de conducere a activităţii politice din lagăr – pentru sporirea eficienţei muncii politice şi altele, privitoare inclusiv la organizarea şi funcţionarea, în acelaşi sens al eficientizării actului educativ, a Secţiei speciale a lagărului, cea care are în responsabilitate resortul, şi la activitatea conducerii lagărului, căreia i se cere să impună un grad sporit de ordine, disciplină şi organizare internă.
Ceea ce echipa de inspecţie preconizează pentru Lagărul de la Temnicov e de precizat că se propune ca set măsuri de aplicat în toate lagărele sovietice de prizonieri – insistându-se pe nevoia de reacţie imediată a conducerii lagărelor şi de operativitate permanentă în lichidarea neajunsurilor şi, cu deosebire, pe faptul că prizonierii trebuie să fie puşi la muncă. În sfîrşit, spune raportul, cea mai importantă problemă o reprezintă angrenarea prizonierilor de război în muncă. Deocamdată, aceştia nu fac nimic.
Dar foarte curând prizonierii din lagărele sovietice vor face multe şi de toate. Munca a fost una din raţiunile de primă importanţă ale prizonieratului sovietic – pe lângă, fireşte, cea de reeducare în înţelesul de convertire la bolşevism şi la ataşament pro-sovietic. La această dată e abia începutul. Un început care, conform cu ceea ce se ştie, se prelungeşte mult numai în ce priveşte ordinea, disciplina, corectitudinea, operativitatea, lichidarea neajunsurilor felurite şi numeroase ţinând de personalul şi de con-ducerea lagărelor sovietice de prizonieri de război.
AUREL BUZINCU
Comentarii