La măreaţa sărbătoare-pelerinaj de la Putna din 1904, în afara mult vehiculatelor poeme dedicate evenimentului, aparţinând lui Vasile Alecsandri (Mănăstirea Putna şi Altarul Mănăstirii Putna) şi Vasile Bumbac (Odă Eroului Ştefan cel Mare şi Sfânt, dedicată serbării de 400 ani de la moartea marelui erou), publicate în gazeta cernăuţeană „Deşteptarea” şi preluate în toată românimea, au mai fost şi alţi poeţi ai vremii, nu chiar de ultima mână, care şi-au încercat condeiul întru preamărirea Voievodului şi a Mănăstirii. Astfel, perechea Ana-Conta Kernbach şi Gheorghe din Moldova (pseudonimul lui Gh. Kernbach), prezenţi şi ei la Putna, semnează, fiecare dintre ei, câte un poem (în ordinea de mai sus a autorilor), în ziare din România. Să mai facem şi astăzi o lectură:
Rugă
Tu, erou sfânt al Moldovei, Ştefane, tu, Voevod,
Lasă-ţi liniştea şi cripta… uite, vine-al tău norod…
Vin bătrâni, soţii, vin mame, vin ostaşi cu negre plete,
Toţi puteri să soarbă-n preajmă-ţi şi din slava-ţi să se-mbete.
Vin cununi de nemurire să-ţi aştearnă pe mormânt
Şi să-ţi ceară sfântă pază pentru sfântu-le pământ.
Craiule al Românimii, Mare Ştefan Voevod,
Pavăză ocrotitoare dunăreanului norod,
Când şivoiul păgânimii pângărea întregi pământuri
Tu în suflete de mamă ai ştiut trezi avânturi…
Şi din cruce – unic sprijin – simbolul nădăjduirii,
Ai ştiut face-nc-odată sfânt simbol al mântuirii!
Erou, tu, uns al Credinţei, Bune Ştefan Voevod,
Binecuvântarea-ţi lasă pe-ncercatul tău norod:
Dă-ne mintea ta lumină, vitejia-ţi paloş dă-o
Şi iubirea ta de ţară, flamură nepieritoare fă-o!
[„Universul” (Bucureşti), An. XXII, nr. 183, 6 iul. 1904, p. 1]
*
2 Iulie 1904
(Muzica de d-na Conta-Kernbach)
Din Borzeşti până la Putna,
Codrii plâng şi spun, şi spun
Câte-n vremuri le văzură…
Ştefane cel Bun.
Şi cucernic, moldovanul,
De la Nistru până-n mare,
Pe mormântu-ţi îngenunche,
Ştefane cel Mare.
Dar privind cu jalea-n suflet
Străinatul lui pământ,
El te cheamă, el te-aşteaptă,
Ştefane cel Sfânt.
[„Liberalul” (Iaşi), An. V, nr. 96 (1243), 2 iul. 1904, p. 1]
Mai îndepărtatul în spaţiu, dar cu inima şi sufletul pe aceleaşi coordonate, Panait Cerna îşi va închina meditaţiile aceluiaşi eveniment, în gazeta „Răvaşul” de la Cluj (An. II, nr. 30, 23 iul. n. 1904, p. 3):
Spre Bucovina
Ducând în inimi cântec şi-nchinare
Călătoresc în sfânt convoi pioşii,
În drum i-adastă codrii vechi, pletoşii,
Doinind minuni din vremuri legendare.
Trecutu-i plin de-avânt, de-apusuri roşii…
El stoarce stropi din sufleteşti izvoare,
Să picure adânc-cuvântătoare
Pe locuri unde-au stăruit strămoşii…
Suceava-n zări s-a luminat deodată…
Învăluiţi în slava ei curată,
Ei merg cântând, cu frunţile senine.
Tăceţi adânc! Păşiţi ca-n sfinte altare!
Să nu-L treziţi din visuri seculare,
Să-şi vadă sfântul cuib pe mâni străine…
(LIVIU PAPUC)
Comentarii