Aramă. („Prea v-aţi arătat arama / Sfâşiind această ţară” – M. Eminescu). Arama era miezul monedelor false, poleite subţire cu aur ori argint. Când „cămaşa” se rodea, ieşea la iveală banul „calp”. Un proverb zice: arama omului la beţie se arată. Aşa-i…
Contrarii. Pentru unii, opusul Paradisului este Infernul. Pentru alţii (cei mai mulţi) este Pământul, viaţa lor…
Fructe (şi zaharicale). În materie de artă şi de înţelegere a fenomenului artistic, mulţi „consumatori” de azi preferă fructelor proaspete, dulceţurile cu conservanţi, dar oferite în borcane ornate cu etichete colorate; de preferinţă străine.
Iubire. „Te iubesc, dragul meu. Iartă-mi astă iubire. Ca o pasăre ce şi-a pierdut cărarea m-ai prins în umbra aripilor tale, că vălul sufletului meu săgetat de puterea ta căzu. Acoperă-l cu mila ta, dragul meu drag, şi iartă-mi astă iubire. Şi dacă nu mă poţi iubi, dragul meu, iartă-mi astă durere. Nu-mi zvârli priviri răutăcioase din depărtarea zărilor. Mă voi strecura în colţul meu şi înmărmurită voi rămâne în puterea îngândurată a nopţii. Cu amândouă mâinile acoperi-voi ruşinea ochilor mei. Întoarce-ţi faţa de la mine, dragul meu drag, şi iartă-mi astă durere. Şi dacă mă iubeşti, dragul meu, iartă-mi astă bucurie. Când sufletul meu e scăldat de valurile fericirii, nu râde de rătăcirea mea învolburată de primejdii. Când înălţată pe soclul puterii te conduc cu tirania dragostei mele, şi când, ca o zeiţă, îmi închin ţie darurile mele, primeşte-mi mândria, dragul meu, şi iartă-mi fericirea.” (Rabindranath Tagore, „Te iubesc, dragul meu”)
Leac. „Din mahalaua noastră din margine de Bucureşti, nu pot să uit pe Ghiţă bărbierul, ţiganul, «vindecătorul» de boale lumeşti ale oltenilor precupeţi şi ale băieţilor de prăvălie, cu reţeta lui radicală şi suverană: sticlă pisată foarte mărunt, dospită o săptămână în rachiu de drojdie. Era, doară, cum scria pe firma lui, numită «La briciul lui Cuza-Vodă», un «subchirurg cu atestat»… priceput, adică, la orice soi de «răni şi bube», la orice scrânteli de oase, la pusul lipitorilor şi al ventuzelor. Şi în afară de asta, chitarist de forţă, trezind mahalaua la ore târzii…” (C. Beldie, „Pagini memorialistice”)
Mică. Aseară m-a luat maică-mea tare: – Mă, tu îmi ascunzi ceva! – Nu mamă. De ce? Ce s-a întâmplat? – Io cred ca fata aia cu care umbli tu are un copil! – Nu mamă, n-are. Ce ţi-a venit? – Nu mai minţi! Te-am auzit aseară când vorbeai cu ea la telefon şi i-ai zis: „Noapte bună, te pup pe tine şi aia mică!”..
Pudoare. „Sufletul, ca şi trupul, are pudoarea sa, nu se dezbracă în public.” (Nikos Kazantzakis)
Real. „Iubirea e un lucru ideal, căsnicia, un lucru real: o confuzie între ce e real şi ce e ideal nu rămâne niciodată nepedepsită.” (Goethe)
Sonetul XCII. (But do thy worst to steal thyself away). „Fă răul cel mai rău să scapi de mine, / Căci eşti pe viaţă proprietatea mea, / Iar viaţa cât iubirea ta va ţine, / Fiindcă depinde de iubirea ta. / Nici că mă tem de răul cel mai mare, / Când pot să mor şi de cel mai mic rău. / Aşa obţin o şi mai bună stare / Decât cea depinzând de moftul tău. / Nu poţi să mă răneşti, căci eu depind / Cu viaţa, de-al tău suflet schimbător. / O, fericit e rostul ce-am găsit, / Ferice să te am, dar şi să mor! / Ce poate fi perfect şi fără pată? / Poţi să mă-nşeli şi n-am să ştiu vreodată.” (W. Shakespeare, traducere de Adrian Vasiliu)
Stalin. Un ziarist întreabă: – Bade, cu cine vei vota la următoarele alegeri? – Păi… aş vota cu comuniştii! – Da’ de ce? – Iaca, pe vremuri vechi or venit liberalii şi ne-or zis că ne fac pod. Vezi vreo urmă de pod? – Nu. – Apoi or venit ţărăniştii şi or zis că ne fac moară. Vezi vreo moară? – Nu. – Ei, când or venit comuniştii, pe vremea lui Stalin, or zis că ne iau tot. Şi ne-or luat. Ăia oameni de cuvânt!
Tulipomanie. Laleaua a fost adusă în Europa pe la mijlocul secolului al XVI-lea. Astfel, era cunoscută în Italia, începând cu anul 1549. La 1554, lalelele au fost descrise de Ghislain de Busbecq, ambasador la curtea lui Suleyman I, sub numele de Tulipan, în limba turcă Tülband (turban). Acest nume a fost totuşi greşit, pentru că lalelele se numesc, atât în turcă, cât şi în persană, Lale. Se vorbea de „tulipomanie”. În această perioadă, un singur bulb de lalea costa mai mult decât 20 de care cu grâu sau decât 10 animale domestice ori mai multe butoaie cu bere. Aşa s-a creat mitul lalelelor. În deceniile următoare tulipomaniei, laleaua a devenit, dintr-o floare a nobilimii şi burgheziei, o floare populară, mult raspândită şi apreciată. Lucrări intense de creare a soiurilor de lalele s-au dezvoltat în Olanda, începând cu sfârşitul secolului al XIX-lea. Pe la 1885, au apărut pe piaţă lalelele Darwin, cu înflorire târzie. Prin încrucişarea lalelelor timpurii cu tija scurtă cu cele Darwin şi Breeder, au rezultat lalelele Triumph. Acestea reprezintă cea mai mare parte din toate soiurile oferite azi pe piaţă, de olandezi. Peste 80% din producţia mondială de lalele provine din Olanda. În această ţară se cultivă peste 1.200 de soiuri. Cele mai des cultivate 40 de soiuri acoperă peste jumătate din suprafaţa cu lalele. Din cele aproximativ 10.000 ha cu lalele în Olanda, 90% sunt cultivate cu specia Tulipa gesneriana. Între timp, forţarea lalelelor şi tehnica necesară forţării sunt azi foarte sofisticate. La această dezvoltare participă şi alte ţări producătoare de lalele forţate (să înflorească)…
Virgulă. Femeia e ca o virgulă, bărbatul, un punct. La punct ştii unde te afli, la virgulă trebuie să citeşti mai departe. (V. Hippel)
Comentarii