Scene de viaţă socială bucovineană        

XXX. – Cernăuţi, 1898 – „Convenirile sociale”

„Convenirile sociale” aranjate de Clubul tinerimii române şi Armonia au continuat în ritm susţinut, a doua la 30 dec. 1897/11 ian. 1898, cu dans până la 21/2 noaptea, apoi, „în sala spaţioasă a Reuniunii de gimnastică”, cea de a treia, la 13/25 ian., unde „un număr de aproape 200 de persoane a răspuns de astădată apelului societăţilor noastre, o frumoasă cunună de dame şi d-şoare, un impozant număr de bătrâni şi tineri, reprezentanţii tuturor claselor ale inteligenţei noastre, s-au întrunit pentru a petrece vreo două ore în mijlocul unei mari familii româneşti”. Cronicarul, semnat t-r, după ce constată că întâlnirile organizate de cele două societăţi „sunt aproape unicele ocaziuni unde inteligenţa română se poate întruni în număr mai mare la o adevărată petrecere românească”, purcede la „darea de seamă”, pe care o vom urmări şi noi:

„Înainte de orele 9 s-a început dansul cu frumoasa noastră Horă şi de abia pe la orele 31/2 dimineaţă şi-au putut în câtva potoli, gentilele dansatoare şi înflăcăraţii cavaleri, juvenilul lor foc. Jocurile de coloane s-au dansat de vreo 80 de părechi, în mijlocul celei mai mari animaţii. O surprindere pe cât de onorifică pe atât de plăcută ne-a cauzat prezenţa distinsei artiste Agata Bârsescu la această convenire, care, la invitarea comitetului aranjator, a grăbit să se prezinte în mijlocul societăţii româneşti. D-şoara Bârsescu a fost condusă în sală de membrii comitetului aranjator, iar la intrarea ei în sala de dans a fost întâmpinată cu entuziaste strigăte de Trăiască. În tot decursul petrecerii d-sale la convenire, a format obiectul celei mai deosebite atenţiuni din partea publicului prezent, luând totodată cu multă plăcere parte activă la jocurile de coloană şi rotunde. Mai mulţi membri ai societăţii, între care reprezentanţii societăţii academice Junimea şi mai multe domnişoare, au fost prezentaţi d-şoarei Bârsescu, care s-a întreţinut timp mai îndelungat în dulcea noastră limbă şi în mod foarte vial cu cei prezentaţi. Deşi eşofată de ultimele debuturi pe scena teatrului cernăuţean şi îndeosebi de reprezentaţiunea din seara convenirii, totuşi a petrecut timp de 4 ore la convenirea de ieri, de la orele 11 până la 3 dimineaţă, un semn cât de bine s-a simţit d-şoara Bârsescu în sânul societăţii româneşti. Depărtându-se de la petrecere, a fost din nou viu aclamată de cei prezenţi, care au rămas plăcut impresionaţi sub farmecul distinsului oaspe. – Era aproape de 4 ore dimineaţa când ultimele acorduri ale muzicii au răsunat în sala spaţioasă, anunţând celor prezenţi sfârşitul convenirii animate” („Patria”, 16/28 ian. 1898).

Agata Bârsescu, pe bună dreptate, este invitata de onoare şi vedeta şi a celei de-a patra conveniri, la care „Primul punct l-au format patru poezii de Vlăhuţă, recitate de d-şoara Bârsescu: Păcatul, Luna şi noaptea, Ce te uiţi cu ochii galeşi? şi Ce dor. Dulce ca fagurul de miere curgea de pe buzele d-rei Bârsescu vorba românească, când blând şi intim, când puternic şi pasionat, storcând farmecul frumoaselor poezii prin o interpretare adevărat artistă.

Al doilea punct în program au fost două cântări naţionale: Murguleţ şi Ochi albaştri, executate cu succes de simpaticul nostru cântăreţ dl Constantin Dure, cand. teol. Ultimul punct şi totodată piesa de rezistenţă a fost Luceafărul lui Eminescu, recitat de d-ra A. Bârsescu cu atâta identificare artistă, încât ne simţeam cu toţii transpuşi în acea lume ideală în care şi-a învelit Eminescu frământările sfâşietoare ale sufletului său. Lin a început povestirea cum a fost odată o fată din rude mari împărăteşti, sincer şi adevărat a dezvoltat dorul nemărginit pentru Luceafăr, puternic a scos la iveală pasiunea fiului ceriului şi al mării, şăgalnic şi în accente rupte din viaţă a dat viaţă reală prea frumoaselor scene dintre Cătălin şi fata de împărat, iar resignaţiunea Luceafărului a fost focul durerii închegat cu gheaţa conştiinţei imortalităţii” („Patria” 30 ian./11 feb. 1898).

Mai spicuim: a urmat un „vesel dans, care a ţinut până târziu în orele dimineţii”, susţinut „cam de o sută douăzeci perechi”, „înzestrate” cu „un număr frumos de costume naţionale, care au imprimat, prin caracterul şi frumseţa lor, un deosebit colorit naţional întregii petreceri”, şi continuăm cu ultimele două întâlniri, de joi şi dum. (24 şi 27 feb.), „pentru a încheia în mod demn şirul petrecerilor din acest carnaval”. La prima dintre acestea s-a dansat Romana (cu care am făcut noi cunoştinţă mai de mult), în prezenţa şi a unor oaspeţi de marcă: consulul României, Kogălniceanu, Vasile Morariu cu doamna, prof. univ. Voiuţchi, consilierul Dionisie de Bejan ş.m.a., iar „costumul naţional a fost şi de astădată bine reprezentat”. Cea de a şasea şi ultima „convenire socială împreunată cu dans” a avut succes din punct de vedere material, iar „dansul a ţinut, cu mare animaţiune, până la orele 22, când, din considerare faţă de începutul postului, s-a sistat dansul şi societatea s-a aliat, dame şi domni, la un vesel comment, care a ţinut până târziu. Luând parte la această masă şi mai mulţi deputaţi dietali, n-a lipsit petrecerii nici coloritul politic, dar paşnic” („Patria”, 18 feb./2 mart. 1898).

 *

Câteva concluzii ale acestei forme interesante şi atractive de îmbinare a utilului cu plăcutul găsim şi în mai vărateca informaţie din 31 mai/12 iun. acelaşi an: „Convenirile C.T.R. care au loc marţi la popicărie (Strada Florilor, grădina Okocim) şi joi în Parcul Metropolitan sunt foarte bine cercetate, concentrând numeros public românesc, care cu încetul se îndeletniceşte a-şi petrece şi în limba română”. Precizarea din urmă prilejuieşte alte comentarii: „Gândul principal care preocupă deocamdată mai mult pe zeloasele şi zeloşii membri este nomenclatura românească la diferitele jocuri sociale, obişnuite până acum germâneşte. Este vorba să se escrie [= anunţe] concurs pentru termeni buni româneşti. Nu ştim, accepta-vor cei bătrâni şi conservatori această idee, dar o gentilă eroină a popicăriei [= o bănuim pe aceeaşi plină de iniţiativă şi răzbătătoarea Minodora Ştefanelli] îşi bate deja de o săptămână capul cum să le zică la Patzeri româneşte, şi fără această noţiune este aproape imposibil a bate cu succes în popice. Se lansează ştirea că la proxima convenire la popicărie se va rezolvi şi cestiunea aceasta. Vom vedea…”.

LIVIU PAPUC

Comentariul dvs.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

SUMARUL EDIȚIEI