Petru Costeniuc, „tehnicianul cât o duzină de ingineri”, la 89 de ani

Petru Costeniuc a văzut lumina zilei la 24 mai 1935, în Lisaura, comuna Ipoteşti, jud. Suceava. Pasionat de mic de avioane şi de motoare, după absolvirea cursurilor de lăcătuş la Sovrommetal Reşiţa, în 1955, Petru Costeniuc s-a înscris la Şcoala de Specialişti Inferiori de Aviaţie Bucureşti – Pipera, specialitatea mecanic de avion şi electricieni pistă. În 1956 a fost repartizat la Unitatea Militară de Aviaţie Comanda Divizie Asalt şi Bombardament din oraşul Stalin (cum se numea atunci Braşovul), ca maistru şef-mecanic în echipajul consilierului sovietic Boris Novicov (de trei ori erou al Uniunii Sovietice), prezent în România pentru expertizarea avioanelor de asalt şi bombardament. Petru Costeniuc avea în deservire avionul de luptă pe care îl folosea Boris Novicov, un avion cu blindaj complet, patru tunuri, mitralieră de bord, şase bombe. După desfiinţarea unităţii militare de aviaţie de la Braşov (1958), lui Petru Costeniuc i-a revenit onoarea de a preda steagul unităţii la Muzeul Militar din Bucureşti.

Între 1959-1962 a fost angajat ca personal tehnic de aviaţie la Staţia Aviasan Suceava aparţinând Direcţiei Sanitare a Consiliului Popular Suceava.

În 1960 autorităţile iau în calcul înfiinţarea unui aeroport pentru populaţia civilă la Suceava. Petru Costeniuc, cunoscând terenul din Salcea încă din copilărie, l-a însoţit pe generalul Şendrea în zona indicată, generalul rămânând încântat de noua locaţie. Astfel, lui Petru Costeniuc i se datorează alegerea amplasamentului actual al aeroportului şi prima aerogară care a fost construită, tot la sugestia sa, cu lemnul provenit de la o veche bază sovietică dezafectată din Dorna Candreni.

Din 1962 şi până la pensionare, Petru Costeniuc a fost angajat la Direcţia Transporturilor Aeriene – Aeroportul Suceava, în funcţia de mecanic de avion. Din cauza lipsei de personal, el a suplinit, temporar, toate posturile în care a fost solicitat: şofer, mecanic, dispecer sau comandant, pentru fiecare făcându-şi datoria cu cea mai mare seriozitate. Pentru toate avioanele care au aterizat pe Aeroportul din Suceava el a urmat cursuri pentru obţinerea licenţei de deservire a acestora: LI-2, IL-14, IL-18 şi AN-24.

Pasiunea pentru zbor s-a concretizat prin obţinerea în anii ’60 a brevetului de pilot sportiv zbor fără motor şi pe cel de pilot sportiv zbor cu motor, în orele libere practicând acest sport în cadrul aeroclubului local „Şoimii Bucovinei”.

A fost omul care nu s-a mulţumit niciodată cu ceea ce a învăţat la şcoală, urmărind întotdeauna să se autoperfecţioneze. A iubit avioanele şi aviaţia mai presus decât orice şi a fost preocupat în permanenţă de siguranţa zborurilor şi a aeronavelor, de siguranţa şi confortul pasagerilor. A cunoscut piloţi care şi-au pierdut viaţa în tragice accidente aviatice. Fiind un om înzestrat cu intuiţie şi viziune, a reuşit să îşi aducă propria contribuţie la dezvoltarea aeronauticii româneşti, fiind autorul a nu mai puţin de patru brevete de invenţie care, pe de o parte, au uşurat munca mecanicilor de avioane, iar pe de altă parte au adus economii substanţiale companiei TAROM, prin reducerea timpului de plecare a aeronavelor şi a consumului de carburant.

Marea iubire a lui Petru Costeniuc a fost aviaţia şi tot ceea ce a ţinut de aceasta. Pleca dimineaţa la serviciu, la aeroport, dar seara, putea să doarmă la Oradea, sau la Bucureşti, ori la Timişoara, sau oriunde era chemat pentru a-şi oferi serviciile de specialitate şi a oferi consultanţă în aplicarea invenţiilor sale. Pentru toate acestea stau mărturie documentele pe care le păstrează cu o grijă deosebită în arhiva personală.

A avut în grija sa şi avionul cu care preşedintele Nicolae Ceauşescu venea deseori la Suceava, mai ales în vizite particulare, la vânătoare.

Cel mai frumos compliment l-a primit, public, a fost de la generalul Puiu Dumitru, şeful Departamentului Aviaţiei Civile din Ministerul Transporturilor, cu rang de adjunct de ministru: „Măi, Costeniuc, ce ai făcut tu pentru aviaţie, nu au făcut o duzină de ingineri!”.

Petru Costeniuc s-a pensionat de la Aeroport la 31 decembrie 1990. Cu toate acestea, a fost menţinut în activitate şi în 1991, ca tehnician principal aviatic.

Pentru meritele sale a fost răsplătit cu diplome, medalii şi plachete aniversare de către Departamentul Aviaţiei Civile, TAROM, Automobil Clubul Român, Aeroclubul României şi Consiliul Judeţean Suceava.

Paralel cu activitatea la Aeroportul Salcea, Petru Costeniuc a mai desfăşurat şi alte activităţi, cu aceeaşi dăruire şi pasiune. Astfel, din 1972, la solicitarea direcţiunii de atunci a Casei Pionierilor, a acceptat, ca voluntar neremunerat, să se alăture echipei de profesori-îndrumători şi să înfiinţeze clubul de karting, elevii pregătiţi de el fiind premiaţi la toate competiţiile regionale şi naţionale. Şi în acest domeniu a adus inovaţii, una dintre ele fiind proiectarea primului kart din România cu roţi mici, utilizând roţi de la bechia avioanelor uşoare, modelul realizat de el fiind unul performant şi competitiv pentru acele vremuri. Casa Tehnicii din Braşov i-a preluat invenţia şi a produs în serie limitată astfel de kartinguri, fără a-i recunoaşte însă meritele.

Marea pasiune pentru karting a transmis-o şi fiicei sale, care la vârsta de 10 ani a devenit prima fată înscrisă la cursurile de karting din Suceava, concurând alături de băieţi la competiţii. Beatrice a devenit mai târziu şi prima profesoară din România care a predat kartingul, fiind angajată din 1982, la Casa Pionierilor, până la pensionare. Petru Costeniuc mai merge şi astăzi, la frumoasa vârstă de aproape 89 de ani, la Palatul Copiilor, cum se numeşte în prezent instituţia, având grijă de spaţiul în care se odihnesc toate plachetele, medaliile şi diplomele obţinute de elevii îndrumaţi de el şi fiica sa.

Într-un memoriu din 2019, doamna Tamara Sabin, preşedinta Asociaţiei „Seniorii Bucovinei”, solicita preşedintelui Consiliului Judeţean acordarea titlului de „Cetăţean de Onoare al Judeţului” pentru domnul Petru Costeniuc. Prezentând toate realizările Domniei Sale, doamna Sabin accentua: „Viaţa lui a fost şi rămâne o frumoasă biruinţă, un om ce a ştiut să se bucure de fiecare reuşită profesională, de fiecare înălţare în zbor, de reuşita fiecărui elev de karting pe care l-a instruit şi educat, pentru a aduce rezultate meritorii judeţului”. Deşi autorităţile politice efemere au ignorat memoriul, domnul Petru Costeniuc este, în inimile tuturor celor care îl cunosc, mai mult decât un cetăţean de onoare. El este Omul care şi-a îndeplinit misiunea terestră cu tenacitate şi pasiune, specialistul atent la detalii şi plin de idei ingenioase, prietenul sincer care ştie să îşi apropie semenii, bărbatul galant şi extrem de politicos, un senior din alte vremuri.

La mulţi ani buni, domnule Petru Costeniuc!

ALIS NICULICĂ

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

SUMARUL EDIȚIEI