În sfârşit, un monument şi-n satul Costişa

Zilele trecute, în Săptămâna Patimilor, văd oarece râvnă lucrătoare în Consăs, adică în crucea drumurilor din Costişa, intersecţie spre Gârla Morii (str. Morii, astăzi) şi drumul spre Lan, spre Parău Rusului şi mai departe la Climăuţi, Bainiţi şi Siret. Muncitorii au răşluit un triunghi buclucaş din fier forjat, care cam da de furcă şi bicicliştilor şi căruţelor pentru că virajul din drumul mare se făcea în strâmt şi aiurea, un fel de alba-neagra rutieră.

Triunghiul strămoşesc a fost ras, desfăcut din fierăraie şi spaţiul astupat cu ciment, ceea ce înseamnă că alergătorilor şi alegătorilor din Costişa li se pregăteşte ceva. Căci, aflat la faţa locului şi cu faţa zâmbitoare, cum stă bine unui primar în funcţie (mânuind cu dexteritate lopata electorală purtată în bandulieră), dar şi-n perspectivă, dl prof. George Olari, din capul comunei Frătăuţii Noi, mi-a lămurit că se garniseşte de-un monument.

Cum eu, pensihoinar, i-am înmânat în urmă cu vreo trei ani un proiect de cruce monumentală, alcătuită din obezile dintr-o roată dinţată de la moara din Costişa – că tot nu mai are moara nici apă şi nici grăunţe din urmă cu vreo 30 de ani –, trag nădejde că proiectul (dl primar mă asigură că-l are pe biroul său, dar eu ştiu că biroul oricărui primar este un ţântirim al aspectelor sesizate) nu-i chiar de izbelişte pentru că a fost creionat de sculptorul Ioan Maftei (Iaşi, 1948 – Câmpulung, 2021), fie-i ţărâna uşoară!, şi vrea să amintească trecătorului măcinişul care a râşnit viaţa câtorva bărbaţi din Costişa în cele două mari războaie ale popoarelor din veacul trecut.

Crucea din crucea drumurilor din Costişa are trei braţe orizontale, arcuite ca orice obadă, aplecate dar încă nestrivite, drept semn al speranţei, iar în aceste braţe sculptorul (cu lucrări de for public în Argentina, Austria, Norvegia, Turcia şi Franţa) a încrustat cele şapte stele (becuri cu baterii solare) ale Carului Mare, spre a traduce plastic vorba „precum în cer aşa şi pe pământ” şi a înfăţişa un semn pentru sufletele celor ce ar căuta într-o bună noapte să se întoarcă acasă. Cele trei braţe orizontale par a fi împrumutate din „crucea rusă” tocmai pentru a spune că bărbaţii care nu s-au mai întors în Costişa au fost ucişi pe câmpul de luptă din cele două războaie mondiale tocmai de trupe ţariste sau sovietice, creştini uitaţi din plata lui Dumnezeu.

Crucea din crucea drumurilor din Costişa are chiar o scurtă poveste, căci am înmânat câte o schiţă (A4) unui consilier comunal (în 1919), parohului din Costişa (2020) şi primarului din Frătăuţii Noi (2021), primite tustrele cu promisiuni ilustrând spusa poetului cum că „veşnicia s-a născut la sat”, dar astăzi văd totuşi că zilele n-au intrat în sac. Îmi fac, aşadar, datoria de a înfăţişa public imaginea şi dimensiunile monumentului conceput de sculptorul Ioan Maftei spre a şti dacă sătenii din Costişa (un canton elveţian, la urma urmei!) au înţelegerea şi bunăvoinţa de a primi asemenea operă de artă.

Altfel, mie nu-mi rămâne decât să regret că Antonio Placid Gaudi i Cornet (25 iunie 1852 – 10 iunie 1926, Barcelona) n-a avut şansa ca să înalţe Sagrada Familia în Costişa…

Aveam şi noi un monument în patrimoniul UNESCO!

ION FILIPCIUC

Comentariul dvs.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

SUMARUL EDIȚIEI