La Dorohoi, în raiul darurilor din dar

Stavrofora dr. Gabriela Platon, stareţa Sfintei Mănăstiri Voroneţ, îmi arată pe celular cum să găsesc busola şi apoi răsăritul. Pe peretele dinspre răsărit, lângă Tricolor ar fi locul cel mai potrivit pentru Prodromiţa, o copie de la Sf. Munte Athos a Maicii Domnului cu Pruncul de la Schitul Românesc Prodromu de care Elena Condrei se desparte acum cu bucuria darului făcut celorlalţi. Cu ea începe lungul şir de valori al donaţiei cunoscutei fondatoare a Premiilor Eminescu „Teiul de Aur” şi „Teiul de Argint”, preşedinta Asociaţiei Culturale „Geea” Botoşani. Deocamdată sub privirile celeşti ale Prodromiţei, cu părintele protopop al Dorohoiului, Ionuţ Apetrei, şi stareţa Gabriela Platon se desfăşoară ceremonialul sfinţirii Centrului Expoziţional şi Documentar „Elena Condrei” şi apoi tăierea panglicii inaugurale, care îl implică deopotrivă pe primarul municipiului, ing. Dorin Alexandrescu. De altminteri, primăria este reprezentată la vârf: participă la eveniment şi viceprimarul Cristian Dogaru.

Suntem pe 16 februarie 2024, data unui eveniment major pentru municipiul Dorohoi: îmbogăţirea Bibliotecii sale publice cu acest Centru care reuneşte lucrări de artă plastică şi numismatică donate de Elena Condrei, eveniment moderat de omul de cultură botoşănean Traian Apetrei, coleg de breaslă ziaristică o vreme cu Elena Condrei şi deopotrivă un bun cunoscător al impresionantei activităţi a protagonistei sale. Participă stavroforele dr. Gabriela Platon, stareţa, şi Elena Simionovici de la Sf. Mănăstire Voroneţ, Maria Toacă, preşedinta, şi Carolina Jitaru, vicepreşedinta Doamnelor Române din Cernăuţi, Elena Tărâţeanu, directoarea Muzeului „Mihai Eminescu” din Cernăuţi şi Ana-Cristina Mihaesi, moştenitoarea tatălui, a acad. Vasile Tărâţeanu, la conducerea Fundaţiei Culturale de Binefacere „Casa Limbii Române” din Cernăuţi, artista plastică Lucia Puşcaşu, membră a juriului Teilor Eminescieni, inginerii Iuliana şi Mihai Stoica din Suceava, intelectuali din Botoşani şi, desigur, din Dorohoi.

De ce Dorohoi? Pentru că o parte a vieţii Elenei Condrei s-a petrecut aici, în casa părinţilor ei spirituali, perioadă esenţială în alegerea facultăţii şi în consolidarea scării proprii de valori, preponderent culturale. Şi în care a prins să zvâcnească neastâmpărul firii sale, neastâmpăr ce a rodit în ultimele trei decenii deosebitele cărţi ale Editurii Geea, admirabilii Tei ai Premiilor Eminescu, binevenite plăci comemorative şi monumentul consacrat Harietei Eminescu, acesta ridicat în Cimitirul „Eternitatea” din Botoşani împreună cu un alt împătimit de Eminescu, Dorel Gaftoneanu, preşedintele Societăţii „Steaua Nordului” Botoşani, de asemenea participant la inaugurarea Centrului.

Încântat de noua valoare culturală adăugată zestrei municipiului, primarul Dorin Alexandrescu reaminteşte găzduirea aici a Olimpiadei Balcanice de Informatică pentru Juniori, cu trimitere la vârsta tânără, principala beneficiară dorită pentru expoziţia care creşte şi atractivitatea Bibliotecii, şi îşi exprimă intenţia supunerii la vot a propunerii ca „Doamna Elena Condrei să devină cetăţean de onoare al Dorohoiului pentru întreaga sa activitate”. Pe aceeaşi undă a bucuriei pentru lucrul bun, bine făcut, Traian Apetrei dă citire mesajului de felicitare venit din Statele Unite, de la Florin Pascu, preşedintele Societăţii Române Creştine „Dorul”. Mihai Cornaci, consilier al Societăţii Numismatice Române, nu doar încă un nume gravat pe merit pe placa de marmură a Cabinetului – alături de cele ale primarului Dorin Alexandrescu, bibliotecarei Luminiţa Anisia, Traian Apetrei, Dorel Mihai Gaftoneanu, graficianului Mihai Cătrună, colecţionarului Constantin Gontariu, anteprenorului Marius Rotaru, poetului şi artistului plastic Augustin Eden (Valeriu Ţopa) -, ci şi un erudit al domeniului, după ce atrage atenţia asupra unor piese preţioase din vitrinele şi sertarele Cabinetului, ne delectează cu povestea Minervei, zeitatea tutelară (şi) a colecţionarilor. Minerva, un chip cu care cel al Elenei Condrei se înrudeşte prin fermitatea hotărârii încununate de faptă, se află şi pe insigna cu Tricolorul, numele Bibliotecii Municipale Dorohoi, al Cabinetului numismatic şi cu anul evenimentului, 2024, frumoasa amintire pe care o punem în dreptul inimii.

În ce mă priveşte, admirând piesele lăudate de Mihai Cornaci, întârzii cu privirea înrourată de emoţie asupra „Macilor” surorii, artista plastică Dany-Madlen Zărnescu, şi a picturilor însorite ale soţului ei, artistul plastic Gheorghe Zărnescu. Darul lui Dany, laureată a Premiului Eminescu – „Teiul de Aur”, şi-a găsit aici, graţie darului din dar care rai se face, al donaţiei Elenei Condrei, o împăcată bucurie: tatăl nostru, Nicolae Brînzei este originar de pe aceste meleaguri, absolvent al Liceului „Grigore Ghica V.V.” Dorohoi. Lucrarea ei şi cele ale lui Gheorghe Zărnescu se află lângă alte daruri reîntoarse de Elena Condrei Dorohoiului, precum portretul lui Eminescu de Romulus Harda, grafică, pictură semnate de regretatul Aurelian Antal, de Valerian Ţopa, Mihai Cătrună, Constantin Dracsin. Însă în materie de artă, greutatea donaţiei revine lucrărilor (acestea achiziţionate de Elena Condrei) aparţinând cunoscutului artist gravor Marcel Olinescu (17 septembrie 1896 – 15 februarie 1992), născut în Dorohoi, cu tatăl, Teofil, profesor de germană, venit din Hliboca (azi în nordul Bucovinei, Ucraina) şi mama, Terezia, provenind din familia unor medici germani. Este vorba de cartea „Meşterul Manole”, apărută la Editura Geea Botoşani, în 99 de exemplare numerotate, primul fiind cu ilustraţiile originale ale artistului, şi de manuscrisul unui mult dorit Dicţionar mitologic românesc, cu peste o sută douăzeci de gravuri şi cu ultima corectură a lui Marcel Olinescu. Pe acesta, Elena Condrei visează ca împreună cu bibliotecara Luminiţia Anisia să-l pregătescă pentru tipar, să-l publice şi să-l lanseze în toamnă aici, de Zilele Municipiului Dorohoi. Dar cum bunătatea cheamă bunătate, generozitatea, generozitate, ca şi Mihai Cornaci, Valeriu Ţopa, Constantin Gontariu, istoricul Gheorge Melian simte nevoia să îmbogăţească sărbătoarea inaugurării Cabinetului cu propriul dar: textul variantei baladei Meşterului Manole pentru care Marcel Olinescu a realizat ilustraţia, scris de mâna lui Marcel Olinescu. Cu observaţia situării zilelor de naştere şi stingere din viaţă ale artistului gravor (şi cercetător al culturii populare, şi publicist) în vecinătatea imediată a zilelor inaugurării Cabinetului şi a proiectului lansării Dicţionarului, niciodată întâmplătoare, chiar dacă, după câte ştiu, Biblioteca şi Elena Condrei nu s-au gândit la ele, să mergem mai departe. Adică la cei doi oameni pe care i-am avut în imediata apropiere şi care m-au impresionat cu modestia lor.

La venirea la Dorohoi, am cerut lămuriri unei doamne cu un buchet de flori în mână: unde se află Biblioteca? Ne-a îndemnat să mergem împreună, acolo se ducea şi ea, la o inaugurare, un eveniment care o implica afectiv, ştia cât muncise la pregătirea acestuia, alături de doamna Elena Condrei din Botoşani, sora sa, bibliotecara Luminiţia Anisia. O persoană eficientă, tăcută, mulţumind din ochi pentru solidaritate şi surorii, şi soţului, Radu Anisia, grijuliu cu oaspeţii, atent cu fiecare, indiferent de cât de departe venise. Cealaltă persoană, la fel de tăcută, un om chiar uşor încordat când îşi auzea cu laude numele, ştiu, pentru că stătea în stânga mea, fiind Marius Rotaru, care, cu firma sa, a asigurat mobilierul, frumosul mobilier special, cerut de specificul exponatelor.

Elena Condrei îşi încununează donaţia cu o mişcătoare confesiune. Uneori s-a simţit pe buza genunilor care i-au apărut în cale, dar a fost întotdeauna ajutată de Cel de Sus, de credinţa în Dumnezeu să depăşească încercările, cumpenile. Şi povesteşte despre pelerinajul la care a fost chemată de PS Gherasim Putneanul, atunci episcop-vicar al Sucevei şi Rădăuţilor, în Ţara Sfântă, la celebrarea a două milenii de creştinism, cu participarea la vecernia praznicului Pogorârii Sfântului Duh în Biserica Sfântului Mormânt. „M-am întors de acolo alt om, mărturiseşte Elena Condrei, mi-am valorizat altfel viaţa de atunci.” Şi despre întâlnirea cu Măicuţa, întâia stareţă a Sfintei Mănăstiri Voroneţ, şi cu monahiile de la Voroneţ, despre înfiriparea şi întărirea unei binecuvântate legături spirituale. Şi despre momentul de acum, care nu consfinţeşte o realizare, ci, pur şi simplu, o minune.

E rândul cuvintelor invitaţilor, din mănunchiul cărora aleg, ca o lumină asupra minunii de care a vorbit Elena Condrei, gândul rostit cu glas tare al stavroforei Elena Simionovici, „Valorile se dăruiesc valorilor”, şi pe cel al stareţei dr. Gabriela Platon: „Trăim pentru celălalt, care vine pe urmele noastre”. Şi apoi al momentului de reculegere pentru Vasile Tărâţeanu, Dany-Madlen Zărnescu şi Aurelian Antal, vii de acum şi în cărţile şi picturile Bibliotecii Municipale Dorohoi.

Încheierea poveştii unei zile frumoase este tot atât de greu de scris ca şi despărţirea pentru drumurile spre casă. Doru Pogoreanu, directorul editurii dorohoieni Prospexi, speră un salon de carte în acest oraş aristocratic, cum îi apare lui Traian Apetrei şi nu doar lui, care să ne reunească iar, împreună cu cele mai recente din cărţile noastre. Luminiţa Anisia îşi doreşte la rându-i o reîntoarcere în Cabinet a tuturor participanţilor cu o studiere în linişte a exponatelor, dar şi o neîncetată venire a adolescenţilor municipiului, inclusiv cu o carte împrumutată pentru lectură. Elena Condrei vede lansarea Dicţionarului mitologic românesc al lui Marcel Olinescu, drept cel mai fericit prilej al revederii. Însă pentru că nici de data aceasta nu s-a dezminţit şi a însoţit marele dar al Cabinetului nu numai cu insigna acestuia, ci şi, pentru norocoşi, cu dar de carte Geea şi mai ales cu preţioasa medalie consemnând prima ediţie a Zilei Culturii Naţionale, serie unică, aleg finalul sub semnul Eminescu. Adică al Premiilor care au impus-o pe Elena Condrei în rândul valoroşilor iubitori activi ai Poetului Naţional şi care i-au adus mare parte din comoara oferită dorohoienilor, al cărţii despre „Arheul eminescian la Cernăuţi” scrise de Elena Condrei împreună cu Vasile Tărâţeanu şi evocate cu emoţie de Elena Tărâţeanu şi Ana-Cristina Mihaesi, al răscolitoarei cărţi pe care i-a dedicat-o şi Maria Toacă, „Veşnic adăpost al fiinţei noastre”, şi care, graţie autoarei, de-acum înainte va putea fi găsită la Biblioteca lor şi de dorohoieni, al cuceritoarei interpretări de către Carolina Jitaru a „Glossei” eminesciene, căreia i-a compus muzica. Aşa că încheierea articolului se scrie cu o mână pe tasta cu punctul al laptopului şi cu cealaltă ţinând în căuşul său aurul medaliei, aurul chipului lui Eminescu.

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

SUMARUL EDIȚIEI