Stavrofora Irina Pântescu, întâia stareţă a Mănăstirii Voroneţ, a fost pomenită la 2 ani de la trecerea la cele veşnice

Cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor, Preasfinţitul Părinte Antonie, Episcop de Bălţi, din Republica Moldova, împreună cu un sobor de preoţi, a oficiat duminică, 3 martie, la Mănăstirea Voroneţ, Sfânta Liturghie şi slujba de pomenire pentru Stavrofora Irina Pântescu, prima stareţă a aşezământului monahal (1932-2022).

După închinarea la mormântul Sfântului Cuvios Daniil Sihastrul din una dintre cele mai valoroase ctitorii ale lui Ştefan cel Mare, Biserica aflată sub ocrotirea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, ridicată în anul 1488, în numai 3 luni şi 3 săptămâni, Preasfinţitul Părinte Antonie a săvârşit Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie în paraclisul aşezării monahale închinat Sfântului Daniil, ridicat la iniţiativa stavroforei Irina Pântescu şi închinat sfetnicului Sfântului Ştefan cel Mare, Sfântului Cuvios Părinte Daniil, unul din marii sfinţi pe care i-a odrăslit pământul Moldovei.

La finalul slujbei, la care au participat, alături de obştea mănăstirii, credincioşi, monahi şi monahii, stareţe ale unor mănăstiri ale eparhiei, apropiaţi ai maicii stareţe şi ai Mănăstirii Voroneţ, Preasfinţitul Părinte Antonie a vorbit despre cele patru duminici premergătoare postului dinaintea Învierii Domnului şi a rostit un cuvânt de învăţătură referitor la mesajul scripturistic al zilei, Pilda fiului rătăcitor, parabolă a căinţei şi a întoarcerii la calea cea dreaptă care exprimă ideea că pocăinţa nu este niciodată prea târzie, cu condiţia ca aceasta să fie sinceră şi deplină.

„Evanghelia de astăzi este o evanghelie cutremurătoare, este o evanghelie despre care Părinţii Bisericii spun că ar fi cea mai mare, este Evanghelia care ne arată că pocăinţa îl ridică pe om din păcat şi dă viaţă celui condamnat la moarte. Aşa cum spunea şi Sfântul Efrem Sirul, Biserica este locul unde cei condamnaţi la moarte se mântuiesc, pentru că plata păcatului este moartea. …Dumnezeu nu mântuieşte pe nimeni cu forţa. Îi lasă pe om să ia această decizie; în libertatea sa omul decide dacă merge spre lumină sau merge spre întuneric. Este suficient să facă omul un pas către Dumnezeu, că ceilalţi nouăzeci şi nouă îi face Dumnezeu” i-a îndemnat pe cei prezenţi Preasfinţitul Părinte Antonie.

106 ani de la primul demers al Unirii Basarabiei cu România 

Ierarhul a amintit şi despre un moment deosebit de important din istoria României, votarea la Bălţi, pe 3 martie 1918, a Unirii cu Patria Mamă – România.

„La Bălţi, acum 106 ani, Adunarea Generală a zemstvei din districtul Bălţi a votat Unirea cu patria mamă. Trebuie să reţinem că startul Unirii din 1918 a fost dat la Bălţi, un oraş din nordul Republicii Moldova. A urmat zemstvea la Soroca, pe 13 martie, apoi la Orhei pe 25 martie şi abia 27 martie, Sfatul Ţării de la Chişinău a votat unirea Basarabiei cu România. Astfel, Basarabia a fost prima dintre provinciile istorice care s-a unit cu România, după prizonieratul în Imperiul Ţarist. Au urmat celelalte provincii româneşti – Ardealul, Crişana, Banatul, Maramureşul şi Bucovina – spre sfârşitul anului 1918, fiind creată România Mare.

Astăzi am rostit o rugăciune pentru încetarea războiului în ţara vecină Ucraina. Dacă cumva, Doamne fereşte, se schimbă situaţia, noi suntem cei care vom fi anexaţi din nou. Deja în spaţiul nostru se lucrează, sunt cetăţeni care se plâng că li se încalcă drepturile, că moldovenii sunt foarte răi şi au nevoie de ajutor” a precizat Preasfinţitul Părinte Antonie.

Stavrofora Irina Pântescu poartă de grijă în continuare Mănăstirii Voroneţ

După slujbă de duminică, la mormântul Stavroforei Irina Pântescu, întâia stareţă a ctitoriei Sfântului Voievod Ştefan cel Mare de la Voroneţ, Preasfinţitul Părinte Antonie a oficiat Parastasul pentru monahia care s-a mutat la ceruri în urmă cu 2 ani de zile.

Mormântul măicuţei a fost pregătit cu grijă de cele care i-au fost ca nişte fiice (maicile), în simbolul primăverii, trandafiri alb şi roşu. Au dovedit încă o data dragostea pe care acestea i-o poartă. Şi ca de fiecare dată când se face slujbă la mormântul stavroforei Irina Pântescu, soarele şi-a făcut apariţia pe cer ca un semn divin.

„Eu nu am avut ocazia să o întâlnesc când era în viaţă, dar din spusele celor care o cunosc şi din evlavia pe care o simt aici pentru această maică, îmi dau seama că a fost o maică aleasă, a fost un om a lui Dumnezeu şi aşa a rămas în memoria colectivă şi a fiecăruia în parte, ca o maică deosebită” s-a adresat celor prezenţi Preasfinţitul Părinte Antonie.

Preasfinţitul Antonie şi-a adus aminte şi de un moment petrecut la Bucureşti, la Patriarhia Română când, într-o discuţie a unor arhierei despre mănăstiri, Preasfinţitul Părinte Andrei, Episcopul Covasnei şi Harghitei, a spus că a ajuns la Voroneţ, şi a întrebat-o pe maica Irina: „Maică, cum reuşeşti să ţii obştea grămadă, trebuie să ai un har aparte un aparte? Şi maica Irina i-a spus: Eu le tratez ca pe fiicele mele. Eu sunt mama lor. Atitudinea mea este de mamă. Hai fetele mele să facem. …În felul acesta căldura care vine de la mamă au simţit-o măicuţele şi căldura acesta o păstrează în continuare.

Din mărturiile maicii stareţe am înţeles că maica Irina poartă de grijă în continuare Mănăstirii Voroneţ şi nouă ne rămâne doar să o rugăm pe Maica Irina să poarte de grijă în continuare Mănăstirii. Noi, aşa cum este rânduiala trebuie să ne rugăm pentru sufletele celor care au trecut din această viaţă, pentru că, într-o bună zi, dacă ei sunt la lumină, vor fi trecuţi în calendar şi nu vom mai face rânduiala de pomenire a sufletului ci îi vom ruga să ne mijlocească pentru noi.

Astăzi oficiem parastasul pentru această măicuţă deosebită care, peste 30 de ani, a păstorit aici la Voroneţ. Este mama Voroneţului şi este o binecuvântare mare să mă aflu aici. Mulţumesc Bunului Dumnezeu că a rânduit să revin în acest loc binecuvântat, loc de care am aflat din poeziile tatălui meu, când îmi povestea despre Ştefan cel Mare şi Daniil Sihastrul. Mulţumesc IPS Calinic, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, pentru binecuvântarea de a reveni în mijlocul comunităţii monahale de la Voroneţ şi maicii Stareţe pentru această invitaţie” a evidenţiat Preasfinţitul Părinte Antonie.

O întreită sărbătoare

La final, stavrofora Gabriela Platon, stareţa Mănăstirii Voroneţ, a mulţumit ierarhului pentru prezenţă şi Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop Calinic pentru binecuvântare, precum şi obştii şi tuturor credincioşilor prezenţi la omagierea celei care s-a alăturat ctitorilor Voroneţului – măicuţa Irina.

„Mulţumim bunului Dumnezeu pentru aşa o zi binecuvântată. Cu binecuvântarea IPS CalinicArhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, astăzi a slujit la noi Preasfinţitul Episcop Antonie de Bălţi, care a revenit cu drag la Voroneţ, pentru că a mai slujit şi cu alte ocazii.

Din rânduiala lui Dumnezeu a fost o întreită sărbătoare astăzi. În afara faptului că a fost Duminica a XXXIV-a după Rusalii, a întoarcerii Fiului risipitor, cu pericopa explicată de Preasfinţitul Episcop Antonie cu lux de amănunte, bucată cu bucată, a fost şi o aniversare foarte specială care îi priveşte pe românii de dincolo de Prut. Sunt 106 ani de când cei de la Episcopia de Bălţi, au declarat primii adeziunea pentru alipirea la ţara mamă. Asta ne-a impresionat foarte tare.

Al treilea eveniment a fost parastasul de 2 ani pentru întâia stareţă a Mănăstirii Voroneţ, stavrofora Irina Pântescu, mama noastră duhovnicească, ctitora Voroneţului din zilele noastre, cea care în 31 de ani a restaurat tot ceea ce era de restaurat în jurul Bisericuţei Monument UNESCO. S-a curăţat pictura interioară, s-a schimbat acoperişul, s-au făcut amenajări în curte, corpul de chilii şi zidul din jurul mănăstirii, toate sunt făcute sub stăreţia sfinţiei sale.

Când a plecat la Domnul rămăsese doar un mic procent din zidul de protecţie a picturii exterioare pe care noi nădăjduim ca anul acesta, cu ajutorul lui Dumnezeu, să îl recepţionăm.

A fost o zi binecuvântată, cu foarte mulţi credincioşi care s-au rugat cu noi şi îi mulţumim lui Dumnezeu” a subliniat stavrofora dr. Gabriela Platon.

Stavrofora Irina Pântescu

Stavrofora Irina Pântescu s-a născut la 28 septembrie 1932, în satul Goruni din comuna Tomeşti, judeţul Iaşi. Din cei aproape 90 de ani de viaţă ai Maicii Proinstareţe Irina Pântescu, 70 de ani i-a împlinit întru slujire monahală, din care peste 30 de ani la Mănăstirea Voroneţ. În anul 1991, când a fost redeschisă Mănăstirea Voroneţ, monahia Irina Pântescu a fost prima stareţă a acestui aşezământ monastic a fost. S-a mutat la Domnul pe 7 martie 2022, după o vreme de suferinţă.

Pentru toată activitatea misionară, maica Irina Pântescu a primit, post-mortem, Ordinul „Crucea Patriarhală” din partea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

În timpul stăreţiei maicii Irina, Mănăstirea Voroneţ a cunoscut o adevărată perioadă de înflorire prin lucrări edilitare, prin sporirea vieţii duhovniceşti, prin programe educaţionale, culturale şi artistice, menite să pună în valoare străvechea ctitorie a Sfântului Voievod Ştefan cel Mare.

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

SUMARUL EDIȚIEI