Comemorăm astăzi Revoluţia Română pentru libertate şi democraţie din decembrie 1989, momentul istoric deosebit care a pus capăt dictaturii comuniste şi a inaugurat o eră cu adevărat nouă, lipsită de restricţiile de până atunci. Rememorăm trecutul, salutăm prezentul (aşa cum este) şi privim cu încredere spre viitor.
Apar deseori întrebări dacă la Suceava a avut loc o revoluţie care să se înscrie în ansamblul evenimentelor din Timişoara, din Bucureşti şi din alte localităţi din ţară. Răspund, fără rezerve, că şi la Suceava a avut loc revoluţie! E drept, a fost de mai mică amploare, fără ecouri pe plan naţional sau internaţional. O spun cu toată convingerea, fiind atunci dintre ziariştii aflaţi la faţa locului. Eram cunoscut în calitate de comentator politic, aveam inclusiv aprecieri pozitive la adresa unor lideri politici locali, dar şi numeroase accente critice. Chiar şi unii reprezentanţi ai autorităţilor judeţene îmi dăduseră dreptate, deşi aveau observaţii…
Cu acest bagaj de experienţă profesională şi de cunoştinţe social-politice m-am aflat la întrunirea reprezentanţilor revoluţionarilor suceveni care s-au adunat în faţa fostului sediu al Comitetului judeţean de partid Suceava şi al fostului sediu al Consiliului popular judeţean (astăzi, clădirea Palatului Administrativ). Unii care erau în preajma mea mi-au declarat că sunt bucuroşi că venise momentul acela, în care să se pronunţe deschis, fără teamă că vor fi persecutaţi. Ţinând seamă de „pulsul pieţei”, m-am hotărât să scriu că sucevenii salutau uşuraţi căderea lui Nicolae Ceauşescu. Erau bucuroşi că au ajuns să respire aerul libertăţii.
Aflându-mă în mijlocul celor care se adunaseră în faţa Palatului Administrativ, am trăit momente care nu pot fi uitate. Câţiva dintre cei care mă înconjurau au început să-i ironizeze pe unii de alături; inclusiv pe mine, recunoscându-mă ca vechi ziarist, m-au insultat cu vorbe pe care nu-mi permit să le reproduc. Am primit şi destule ghionturi, am fost îmbrâncit spre a fi forţat să plec de acolo…
În timp ce noi „stăteam de vorbă” în atmosfera tensionată din stradă, de la o fereastră a clădirii şi din faţa acesteia s-au auzit câteva focuri de armă. Mi s-a precizat că erau semnale de atenţionare, însoţite de îndemnuri la calm şi ordine, de încredere că totul va fi bine… În acelaşi timp, de la câteva ferestre ale Palatului Administrativ şi de la balconul clădirii au început să fie aruncate tablourile lui Nicolae Ceauşescu şi cărţile cu „operele” sale. „Nu mai avem nevoie de ele!” mi-a spus unul dintre cei din preajmă.
Tot „din vorbă în vorbă”, dintr-un amestec neclar de strigăte şi şoapte, am reţinut că un grup de revoluţionari trecuse de paza militară de la intrare, a pătruns în clădire şi în cabinetul proaspătului prim-secretar al Comitetului judeţean Suceava al PCR. Am aflat, tot din stradă, că l-au găsit timorat şi agitat, obligându-l să se predea celor care constituiau pe moment forţele democratice din localitate.
…La un moment dat a trebuit să plec, eram aşteptat în redacţie şi în tipografie. Despre ce a urmat s-a scris pe larg în ziarul „Suceava”, care a urmat ziarului „Zori noi” şi a deschis cale liberă ziarului „Crai nou”, care peste câteva zile intră în cel de-al XXXV-lea an de la apariţie.
C. CLEMENT
Comentarii