Peste nu prea multe zile, în urbea Sucevei, în murmur de rugăciune, va fi hramul uneia dintre puţinele lăcaşuri de cult închinate Maicii Domnului. Aşadar, lansăm invitaţia de a vizita cu prilejul hramului, în zilele de prăznuire a Adormirii Maicii Domnului, 14-15 august, mănăstirea cunoscută de localnici drept Mănăstirea Iţcani. Şi pentru că ne dorim să cunoaşteţi cât mai multe, vă prezentăm în rândurile de mai jos un scurt istoric al mănăstirii.
Mănăstirea lui Iaţco este menţionată pentru prima dată în anul 1395, ea fiind ctitoria boierului moldovean Iaţco, unde a existat o biserică de lemn, datând din perioada domniei lui Petru Muşat (1375-1391). În mai 1395, boierul Iaţco o închina, împreună cu biserica Sfântul Dumitru din Suceava (cea veche, din lemn), patriarhului Constantinopolului, Antonie al IV-lea, probabil în contextul în care Ştefan I Muşat încerca să obţină recunoaşterea autonomiei Mitropoliei Moldovei.
Mănăstirea Iţcani, numită „a lui Iaţco din ţarina Sucevei”, a funcţionat iniţial ca o mănăstire de călugăriţe, beneficiind de danii din partea mai multor domnitori ai Moldovei. Astfel, la 23 februarie 1453, Mănăstirea Iţcani (sub numele de mănăstirea lui Iaţco de lângă Suceava) a primit de la domnitorul Alexăndrel Vodă (1449, 1452-1454, 1455) dreptul de a întemeia un sat în hotarele sale, cu oameni din ţară sau din „ţara leşească” (Polonia), scutiţi de dări şi de slujbe către domnie, în folosul mănăstirii, prilej cu care este menţionat numele stareţei, Fevronia, şi hramul, Adormirea Maicii Domnului.
Ulterior, acest drept a fost confirmat şi de către domnitorul Ştefan cel Mare, de Ieremia Movilă în 1597, de Radu Mihnea în 1616.
Alte danii, privilegii şi întăriri către mănăstire au fost făcute de către Doamna Elisabeta Movilă, soţia lui Ieremia Movilă, în 1597, Simeon Movilă, Constantin Movilă, în 1610, Ştefan Tomşa al II-lea, în 1612, Gaşpar Graziani, Alexandru Coconul, Moise Movilă, în 1630, Alexandru Iliaş în 1632, Miron Barnovschi, în 1627, Vasile Lupu, Istrate Dabija.
În anul 1639, în vremea domniei lui Vasile Lupu, călugăriţa Nazaria (Nastasia?) şi fiica ei, Anghelina, au construit în locul bisericii de lemn o biserică nouă de zid, care se păstrează până astăzi.
Biserica este construită din piatră brută, fiind în întregime tencuită în afară de unele părţi speciale (brâul, canelurile şi coloanele). Ea este construită în plan triconc, cu turlă deasupra naosului, întocmai ca şi Biserica Aroneanu, având un pridvor deschis ale cărui arcade semicirculare se sprijină pe coloane de secţiune circulară sau pătrată. În interiorul pridvorului se mai văd resturi de frescă, precum şi unele imitaţii de zugrăveală.
Sub ocniţele de sub streaşină s-a realizat un brâu simplu, profilat, care împarte suprafaţa zidurilor în două registre inegale, pe ambele fiind realizate şiruri de arcaturi oarbe, întrerupte în dreptul ferestrelor şi a pridvorului. Deasupra soclului, este dispusă o friză de caneluri care înconjoară întreaga biserică. Turla de formă octogonală are ferestre dispuse spre cele patru puncte cardinale, însă fără nici un element decorativ.
În secolul al XVIII-lea, mănăstirea primeşte danii şi întăriri de la Maria Humă, în 1732, Grigore al II-lea Ghica, în 1733, Matei Ghica, în 1755, în documentul acestuia fiind menţionat şi numele stareţei, Ieroftea.
După desfiinţarea mănăstirii, biserica a fost transformată în biserică parohială, situaţie care a durat până în data de 21 octombrie 2021, zi în care, Înaltpreasfinţitul Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, în cadrul şedinţei Permanenţei Consiliului Eparhial, a hotărât reînfiinţarea Mănăstirii, cu numele Mănăstirea Iţcani, cu obşte monahală de călugări. În ziua de 15 decembrie 2021, Sinodul Mitropolitan al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei a întărit prin vot unanim hotărârea de reînfiinţare a mănăstirii.
Fiind afectată de cutremure şi incendii, biserica a fost închisă în perioada 1937 – 1950. Diferite lucrări de restaurare au fost efectuate în perioadele 1988 – 1989 şi 1991 – 1996.
În ziua de 21 decembrie 2021, în şedinţa Permanenţei Consiliului Eparhial, Înaltpreasfinţitul Părinte Calinic l-a numit Stareţ al reînfiinţatei Mănăstiri Iţcani pe Preacuviosul Părinte Protosinghel Justinian Săvescu, ceremonia instalării acestuia ca Stareţ având loc pe 6 martie 2022, de către Preasfinţitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, în prezenţa autorităţilor locale şi a numeroşi invitaţi, preoţi, maici şi credincioşi.
Arhid. VASILE DEMCIUC
Comentarii