Un prieten din copilărie pe care l-am întrebat de ce nu a fost prezent la lansarea cărţii mele mi-a replicat că „nu are faţă” pentru un asemenea eveniment. Greşit! Toţi cei cu bun-simţ, plăcerea de a vedea vechi prieteni şi curiozitatea de a asculta oameni mai bine pregătiţi „au faţă” de a participa la toate manifestările artistice! Da, Costele, ai faţă! Această întâmplare m-a determinat să abordez cu mai multă atenţie fenomenul propulsării celor „fără faţă” în funcţii pentru care nu au pregătire, chemare, ci doar carnet de partid!
În comunism, existenţa şi acţiunile (citeşte prostiile) celor „fără faţă” de conducători din aparatul de partid, miliţie şi chiar întreprinderile socialiste făceau deliciul bârfelor cetăţenilor şi generau majoritatea bancurilor. Comparativ cu ani 50’-60’, situaţia s-a îmbunătăţit, dar în cele mai multe cazuri la suprafaţă. Nu avem un Zăroni ca subiect de bancuri, dar Raluca îl suplineşte cu succes în gafe! Cu şanse de a-l întrece!!
Să nu ai „faţă” nu înseamnă să fii incompetent la modul absolut (dar se întâmplă!), ci să nimereşti într-o zonă în care nu te pricepi deloc. Or, în guvernele noastre cam asta se întâmplă cu o frecvenţă înnebunitoare. Aceleaşi persoane se pricep la toate (adică cam la nimic) şi acceptă funcţii ministeriale care nu au nici cea mai firavă legătură între ele. Şi acţionează după cum scrie în programul partidului sau cel de guvernare, pe care nu au avut timp să le citească! Aveau sarcini de partid! Şi nici nu prea le înţelegeau!!
Situaţia se repetă pe plan local cu implicaţii doar zonale, dar generatoare de glume, bârfe sau înjurături după caz. „Priceperea” aleşilor în proiecte de hotărâri privind bugetul, urbanismul sau educaţia este atât de ridicată încât nu au nici un amendament, comentariu sau chiar întrebare de pus executivului. Cu excepţia lui „Gică contra” care crede că face opoziţie votând împotrivă fără vreun argument. Când eram consilier am fost martor la începutul discursului unui coleg care suna cam aşa: „Nu mă pricep, dar părerea mea este…”! Am izbucnit în râs cu toţii şi astfel nu am aflat părerea sa. Mare pierdere!! Din păcate „disciplina de partid” face linişte în şedinţele de consilii, nu aflăm nici păreri, iar proiectele de hotărâri trec ca gâsca prin apă! Halal democraţie! Şi ei au „faţă” de reprezentanţi ai comunităţii!
O problemă gravă, de care se loveşte România permanent, este reprezentarea internaţional. Oare au „faţă” cei care ne reprezintă la Bruxelles? Eşecul aderării la spaţiul Schegen, deşi respectăm toate cerinţele şi am cheltuit un miliard de euro pentru aceasta, arată câtă faţă de UE au europarlamentarii! Şi ei sunt numiţi politic pe listele de vot, dar diplomaţii, în frunte cu Her Klaus, ce scuze mai au? Şi unii şi alţii nu au „faţă” de reprezentanţi externi şi ne fac de râs (Eba, Raluca etc.). Ţineţi odraslele, nepoatele şi amantele acasă, dragilor!
Efectele „defilării” în politică, administraţie, diplomaţie, educaţie sau cultură cu cei care nu au „faţă” sunt grave, pe termen lung şi foarte costisitoare. Cu cei fără „faţă” reuşim a rata cele mai multe şi favorabile oportunităţi (fonduri europene, funcţii în organizaţii internaţionale etc.) şi, per total, locul care ni se cuvine în Europa şi lume.
Se pune întrebarea firească: Ce este de făcut? Răspunsul este simplu dar aproape imposibil „de pus în operă” soluţia. Regula „omul potrivit la locul potrivit” trebuie introdusă imediat! Avem români educaţi (inclusiv „afară”), cu prestigiu local, naţional sau extern. Ei sunt soluţia! Inclusiv în avantajul partidelor care îi promovează!! Dar…
DAN STRUTINSCHI
PS: Guvernanţii au mărit salariile pentru gardienii de la puşcărie! Vor să se pună bine cu ei??
Comentarii