„Cumpene” (cernăuţene). „1828. Lăcuste. Nori grei, aduşi din stepe de vânturile uscate – de «beneficii» muscăleşti am tot avut, iată, noi românii, parte… nu numai istoric, ci şi geo-climatic – n.a. În unele locuri, bieţii oameni se înfundau până la genunchi în forfota lor greţoasă. Aproape toţi ziceau că-s slove trimise din cer, ca porunci şi pedepse întru pocăirea păcătoşilor… (…) După lăcuste, a urmat seceta. După aceea, bineînţeles, foametea. Mâncau oamenii mămăligă de jir, amestecată cu rumeguş (!? – n.a.). Era lipsă de bani de orice fel, dar mai ales de mărunţiş metalic. Rupeau unii bancnotele de un leu şain (?) în patru şi numeau sferturile acelea grivne (poate atunci o fi apărut, mă întreb, nu ştiu – sub austrieci, în 1828? acest nume de ban, pe care-l poartă şi azi moneda Ucrainei? – n.a.). Era, atunci, epoca «celor şapte vaci slabe», o adevărată vreme de criză economică totală…, numai că lumea înapoiată de atunci nu ştia că se cheamă aşa…” (pag. 56). 1831. „În continuarea crizei din 1828, s-a arătat holera cea fără leac, venind tot din răsărit (ce bine – glumesc trist – că tot de acolo avea să ne vină, după stalinizarea României, „lumina”! Cea de la căpătâiul mortului, cred – n.a.). Mureau de holeră, în oraş, câte 10-20 de inşi pe zi! S-au deschis şi două ţintirime noi, anume pentru cei doborâţi de grozava boală, unul creştinesc, iar celălalt pentru cei tăiaţi împrejur. Dar a trecut şi asta şi de pe urma holerei a rămas doar holerca, adică rachiul tare, galiţian, din spirt, căruia, prin părţile noastre, ca în toate pământurile atinse de civilizaţia nemţească, i se mai zice şi şnaps. O băutură preventivă şi curativă (scrie ironic, dar cu simpatie faţă de prejudecaţile vremii, autorul acestor amintiri superbe! – n.a.) „împotriva a tot soiul de holere, ciume..şi alte beteşuguri”. 1848. Un soi de „revoluţie” cu mănuşi. Citez cu drag din savuroasa carte „Cernăuţii mei” de Dragoş Vitencu: 1848. „În urma unor şedinţe foarte entuziaste, care au avut loc în cârciuma Hotelului «Russie», un grup de şcolari şi de cetăţeni mai copţi a spart câteva geamuri la locuinţa primarului şi – de către liceeni – geamurile câtorva profesori dintre acei prea încruntaţi şi… zgârciţi la note pentru elevi”… 1849. „Dar mai aprig decât toate aceste plăgi şi necazuri pătimite de cernăuţeni în acei ani 1847-48… (când au murit de holeră, foamete… peste 1.500 din cei, pe atunci… 20.000 mii de locuitori… lumea cernăuţeană a vremii) „s-a speriat de regimentele moscăleşti (ruse), trimise de ţar, în 1849, „la cererea verişorului său cu barbă pe fălci de la Viena” – e vorba de Fanz Josef… Cel mai longeviv monarh austriac… Mai redau un citat din cartea pe care v-o recomand cu drag – „Cernăuţii mei”, de Dragoş Vitencu – : „Trupele ţarului rus au trecut destul de repede prin Cernăuţi, dar au avut destul timp să-şi potolească stomacurile, cu toate lumânările pe care le-au găsit prin biserici… ca să dea gust, grăsime… caşei lor… (Iar asta se întâmpla… repet şi tot repet… în anul 1849!)
Creier. Radio Erevan anunţă o nouă descoperire a oamenilor de ştiinţă: Creierul feminin este de două ori mai frumos decât cel bărbătesc!
Femei. Femeile bune ajung în rai, cele rele ajung pretutindeni. (Dorel Schor)
Hăbăuc. „De tot aparte zămislirea în limba română a voroavei «hăbăuc», căreia rar îi mai vine azi rândul la rostire, dar peste care dăm în scrierile mai vechi: «Muierea era foarte isteaţă… iar bărbatul era un hăbăuc ca vai de el” (Ioan Pop Reteganul). Forma actuală, hăbăuc, este rodul unei alianţe între «năuc» şi maghiarul dialectal habóka, pe care lingviştii o numesc contaminare. Întâlnim vorba la Sadoveanu: «Ceasuri întregi umbla ca un hăbăuc prin cocioaba lui şi cerceta lucrurile rămase pe urma celei ce fugise». Când nou-născutul hăbăuc s-a întâlnit cu un «zăpăcit», n-au rezistat încrucişării nici ei, îmbogăţind vocabularul limbii române cu «zăbăuc», după cum ne încredinţează Zaharia Stancu în «Desculţ»: «Popii au cerut ajutorul prefectului şi prefectul a dat ordin jandarmilor să-i aresteze pe zăbăuci». Dacă pentru «a zăpăci» obârşia e ceţoasă, probabil un vechi cuvânt slav, pentru «năuc» ea e limpede: slavonul neukm. Zice poporul creator: Desfă, puică, ce-ai făcut / Şi-mi dă drumul să mă duc, / C-am ajuns ca un năuc.” (C. Voinescu)
Kim Jong-Un. „Kim Jong-Un s-a numărat printre milioane de nord-coreeni care au avut «febră», cum numeşte Coreea de Nord coronavirusul, a sugerat Kim Yo-jong, sora liderului nord-coreean, care a dat şi câteva detalii despre simptomele pe care le-a avut Kim Jong-Un, relata The Guardian. Coreea de Nord declarase la un moment dat o «victorie strălucită» în lupta contra pandemiei. La o întâlnire cu oficiali din sănătate, Kim Jong-Un a cerut relaxarea măsurilor preventive şi a descris numărul oficial de morţi în urma bolii, respectiv 74, drept un «miracol fără precedent în istoria comunităţii mondiale din domeniul sănătăţii». «Victoria obţinută de poporul nostru este un eveniment istoric, care a arătat încă o dată lumii măreţia statului nostru, tenacitatea nestăpânită a poporului nostru şi frumoasele obiceiuri naţionale de care suntem mândri» a spus el, citat de agenţia de presă de stat KCNA. În cadrul aceleiaşi întâlniri, influenta sa soră, Kim Yo-jong, a susţinut că virusul a intrat în ţară prin pliantele de propagandă zburate peste graniţă cu baloane din Coreea de Sud. De aseme-nea, ea a mai sugerat că fratele ei a contractat virusul. «Chiar dacă era grav bolnav, cu febră mare, nu s-a putut întinde o clipă gândindu-se la oamenii de care trebuia să aibă grijă până la sfârşit în faţa luptei contra pandemiei» a spus Kim Yo-jong. În primii doi ani de pandemie, Coreea de Nord, a cărei infrastructură sanitară precară nu era pregătită să facă faţă unui focar major, a insistat că nu a înregistrat oficial niciun caz de COVID-19. Din luna mai însă, a raportat aproximativ 4,8 milioane de cazuri de «febră» în rândul populaţiei sale de 26 de milioane, dar a identificat doar o parte dintre acestea ca fiind COVID-19, posibil pentru a evita crearea panicii în rândul populaţiei şi din cauza lipsei testelor.” (Libertatea.ro)
Poveşti. Cum începe o poveste la români: „A fost odată ca niciodată…”. Cum începe o poveste la americani: „Once upon a time…”
Putin. – Ţie ţi-e frică de război? – Putin. (Trăiască, iată, diacriticile!). Glumiţa asta îmi aminteşte de una la fel de delicioasă, referitoare la onorabilul – fără glumă –fost preşedinte al nostru, Ion Iliescu. Se zice că în zilelele când Gorbaciov urma să fie înlocuit, succedat de noul star rus, beţivanul Elţân, Ion Iliescu ar fi fost întrebat: – Ţineţi, mai departe, cu Gorby!? Iliescu: – Da…, cu El ţin… (Deştept om… fără şagă…)
Comentarii