Vesel ești de neînvins

 Dintotdeauna românii s-au adaptat! În anii de lipsuri generale (după 1980) un şugubăţ a propus schimbarea numelui imnului naţional din „Deşteaptă-te române” în „Descurcă-te române”. Adaptatul nu este un „dar al românilor”. Toate popoarele-naţiunile se adaptează chiar şi în cele mai vitrege perioade de existenţă a lor, verificând proverbul că: „nu-i dau omului cât poate să ducă”. Capacitatea de adaptare este totuşi diferită de la un popor la altul, de la o persoană la alta. Noi, şi în general popoarele latine, putem „întoarce armele” cu mai multă „lejeritate” decât cele anglo-saxonii sau germanice. Este bine, este rău? Răspunsul nu va fi dat niciodată încât să tranşeze definitiv dilema.

Toate provocările de pe lumea asta, inclusiv adaptarea la „noile condiţii” au un preţ material, uman şi moral. Trebuie să cedăm din libertate, principii morale, să acceptăm reducerea bunăstării şi să facem „ciocul mic” aşteptând vremuri mai bune. „Linia roşie” până la care cedăm face diferenţa în comportamentul popoarelor şi persoanelor. Cred că aici ne diferenţiem faţă de alte naţiuni din zonă. Am câştigat cedând mai mult decât alţii, dar am şi pierdut sub aspectul prestigiului naţional.

Ca în toate domeniile, în „arta adaptării” sunt mari diferenţe între persoane. Şi aici mă refer la românii noştri. Sunt cei „descurcăreţi” sau „hoţi” cum se spune prin sud, dar şi cei care se „împiedică” în blocajul dat de principiul sau credinţe morale ajungând în „tagma fraierilor”. Mergând pe linia înţelepciunii populare care spune că „obraznicul mănâncă praznicul” constatăm că cei care se adaptează mai uşor au avantajul material, ca poziţie socială şi ajung mai aproape de cercurile de decizie făcând chiar parte din ele, uneori. Pentru cei fără scrupule adaptarea rapidă este calea spre realizarea scopurilor personale.

Adaptarea la realitatea curentă nu este neapărat o abdicare de la principiile de viaţă şi slujirea unor persoane şi instituţii în care nu credem, pentru că o facem din interese de moment. O adaptare generală este, spre exemplu, faptul că aproape toţi ne facem un număr de relaţii cu alţi membrii ai societăţii, din diferite domenii şi ne ajutăm reciproc în rezolvarea problemelor personale. „Relaţiile” au funcţionat (ca şi pilele şi cunoştinţele) atât în comunism, cât şi acum. Este o adaptare normală la viaţa de zi cu zi.

Situaţia se schimbă radical dacă privim la nivel naţional. Cum se adaptează guvernarea, camerele parlamentului, justiţia, diplomaţia, serviciile, armata, administraţia, etc. la schimbările foarte rapide la nivel mondial? Foarte prost!! Şi asta nu o spun pentru că nu agreez actuala conducere! În evoluţia României „pas cu pas” ne-am trezit permanent pe ultimul loc din UE. Statistica UE spune asta, nu răuvoitorii!

Nu ne-am adaptat economia, nu sunt investiţii în ramurile de vârf, competitivitatea este poate cea mai slabă din UE şi, ca o consecinţă firească, balanţa comercială, dar şi cea de plăţi sunt permanent în deficit. Nu există un „proiect de ţară” în economie, se acţionează pompieristic şi bezmetic. Nici măcar orientarea spre prelucrarea locală a materiilor prime naţionale nu se realizează!

Diplomaţia României este ruptă total de Europa, dovadă fiind rateurile în rafală din ultimii ani. Practic, după accederea în NATO şi UE, responsabilii cu politica externă nu au făcut nimic pentru România! Din lene, nepricepere sau interes!!

Administraţia nu s-a modernizat, este stufoasă şi neperformantă. Ne acoperim cu hârtii, nu avem iniţiative şi pierdem bani, inclusiv nerambursabili de frica DNA (armă politică) şi nepricepere!

Justiţia este un „soldat” în slujba puterii politice, judecă după comenzi şi în urma unor protocoale ticăloase cu serviciile, iar rezultatele se văd! Suntem ţara Europeană cea mai des condamnată la CEDO!!

DAN STRUTINSCHI

PS: Mi-am adus aminte de Caragiale. El spunea: „proştii mor, prostia este nemuritoare”. Mai ales la nivel central, acum.