Steaua Nordului strălucind în Bucovina întreagă

Deschisă de un clopoţel cu sunet şcolar de Ana-Elisabeta Coşereanu, reprezentanta instituţiei-gazdă, Galeriile de Artă „Ştefan Luchian” Botoşani, pentru a cincea oară moderator (inspirat) al festivităţii de decernare a distincţiei Societăţii Culturale „Steaua Nordului” Botoşani, sâmbătă, 13 mai 2023, în oraşul naşterii lui Eminescu s-a desfăşurat o manifestare de ţinută dedicată cinstirii sale la 134 de ani de la trecerea în veşnicie. Organizatoric, această manifestare a reunit forţele Societăţii Culturale „Steaua Nordului” Botoşani, cu Dorel Mihai Gaftoneanu, preşedinte, şi Mihai Cornaci, secretar, şi ale Asociaţiei Culturale „Geea” Botoşani, condusă de Elena Condrei, fondatoarea valoroaselor Premii Eminescu „Teiul de Aur” şi „Teiul de Argint”, cu o contribuţie substanţială şi decisivă sub raportul eleganţei a Corului de eleve al Liceului Pedagogic „Nicolae Iorga” Botoşani, dirijor prof. dr. Laurenţiu Palade.

În ambianţa caldă, cu lucrări de calitate pe simezele galeriei, cu trandafiri roşii în mâinile Elenei Condrei şi un buchet câmpenesc în cele ale artistei plastice Lucia Puşcaşu, cu o măsuţă luminată de Tricolor, de Stelele Nordului, de portretele laureaţilor realizate de artistul plastic Florin Grosu şi de cărţile pregătite pentru lansare şi pentru a fi dăruite laureaţilor, „Antologia Premiilor Eminescu Teiul de Aur şi Teiul de Argint (2017-2021)” coordonator Elena Condrei, Editura Geea, Botoşani, 2022, şi „Mihai Eminescu. Cercetări şi completări la genealogia poetului” de Dorel Mihai Gaftoneanu şi Nicolae Iosub, Editura Geea, Botoşani, 2022, şi într-o minunată emoţie generală a răsunat Binecuvântarea stavroforei dr. Gabriela Platon, stareţa Sfintei Mănăstiri Voroneţ. Şi „Tatăl Nostru”, şi amintirea clipelor când „Teiul de Aur” a strălucit pentru stavrofora Irina Pântescu, prima stareţă a Voroneţului, pentru Preacuvioşia Sa şi pentru stavrofora Elena Simionovici, „moment de iluminare a minţii” şi de caldă bucurie. Urmate de alocuţiunea profesorului Bogdan Suruciuc, inspector şcolar general al Inspectoratului Şcolar Botoşani, axată pe importanţa unui învăţământ de calitate şi a unei culturi de calitate, de apreciere pentru organizatorii manifestării.

După un salut aplaudat, „Trăiască Naţia!”, Elena Condrei a propus un moment de reculegere pentru laureaţii plecaţi la Domnul, care în noua sa antologie au parte de un şirag gânduri de neuitare: Cristian Simionescu, Constantin Virgil Bănescu, Ion Irimescu, Constantin Teodorescu, Grigore Vieru, Relu Stoian Zanfir, Nikos Blithikiotis, Val Gheorghiu, Constantin Mălinaş, Ioan M. Dogaru, PS Gherasim Putneanul, Traian Mocanu, Dan Hatmanu, Grigore Crigan, Adela Popescu, George Muntean, Cezar Ivănescu, Mihai Urigiuc, Dumitru Grumăzescu, Dany-Madlen Zărnescu, Micaela Ghiţescu, Gică Mariţanu, Constantin Muha, Nicolae Dabija, Dumitru Haha, Gheorghe Dolinschi, PC Irina Pântescu, Ion Daghi, Vasile Tărâţeanu, Aurelian Antal şi Mihai Silviu Ivan. Şi a vorbit despre Eminescu şi despre expresiile care au încercat să-i definească unicitatea, de la Luceafărul poeziei româneşti la Omul deplin al culturii române şi despre înzestrarea intelectuală şi creativă a poporului român, despre ocrotirea sa de Cel de Sus şi de Măicuţa Domnului.

Originar din satul sucevean Bursuceni, comuna Vereşti, al cărei cetăţean de onoare este, Dorel Mihai Gaftoneanu a pus accent în cuvântul său, aşezat sub convingerea eminesciană că „Şcoala va fi şcoală când omul va fi om şi statul va fi stat”, pe cercetările întreprinse privind genealogia lui Eminescu şi concluziile la care a ajuns, expuse pe larg în cartea semnată împreună cu Nicolae Iosub.

 Cu explicabil interes a fost urmărită şi prezentarea cărţilor cu care Maria Toacă a venit de la Cernăuţi: „Veşnic adăpost al fiinţei noastre” şi „Tragice despărţiri, cutremurătoare întâlniri”, amândouă apărute la Editura Misto, Cernăuţi, 2022. Prima, o carte altfel despre Eminescu, cum altfel decât oriunde este simţit şi văzut Eminescu de românii din nordul înstrăinat al Bucovinei. A doua, deschisă de mărturii despre refugiu, „o rană încă vie”, continuate de un „Jurnal sentimental din zile de război, cu începere de la 24 februarie 2022”, apoi de mărturii ale supravieţuitorilor deportărilor sau ale urmaşilor lor, pentru ca încheierea să constituie un tulburător bun rămas pentru elita oamenilor de condei seceraţi de timp şi suferinţe, dar plecaţi prea devreme pentru câte mai aveau de scris: Ion Creţu, Mircea Lutic, Grigore Crigan, Ilie Olari, Vasile Tărâţeanu, Ştefan Broască şi Ilie Tudor Zegrea. Cărţi apărute în Biblioteca Societăţii „Golgota” a Românilor din Ucraina (preşedinte Vasile Răuţ, vicepreşedinte Maria Toacă Andrieş), pe baza unor proiecte finanţate de Departamentul pentru Românii de Pretutindeni.

„Mulţi ani trăiască! La mulţi ani!” a răsunat fermecător glasul liceenelor profesorului dr. Laurenţiu Palade pentru fiecare din cei patru laureaţi după înmânarea distincţiei şi cuvântul lor de mulţumire: scriitoarele Doina Cernica, Suceava, Maria Toacă, Cernăuţi, colecţionarul Mihai Costin şi artistul plastic Mihai Cătrună, amândoi din Bucureşti. În veşmânt alb, coristele au avut mai multe momente cu piese pe versuri de Eminescu, „Pe lângă plopii fără soţ”, „Floare albastră”, „Dorinţă”, „Lacul” (compozitor Gheorghe Cojocaru), sub arcada elogiului adus de dirijor muzicalităţii versului eminescian şi al Mariei Toacă pentru Lucia Olaru Nenati, autoarea studiului „Eminescu. De la muzica poeziei la poezia muzicii”, cu intrări şi ieşiri în spaţiul manifestării evocând zborurile şi popasurile unui stol de lebede. Iar după rugăciunea interpretată în mai multe limbi, prezenţa lor s-a bucurat de lauda spontană a stavroforei Elena Simionovici, din cele două ipostaze ale vieţii sale, de profesor şi teolog. Expresie a aceluiaşi sentiment de apreciere l-a constituit şi darul de carte făcut Bibliotecii Liceului Pedagogic „Nicolae Iorga” Botoşani de Maria Toacă-Andrieş, cu titlurile lansate, şi de semnatara acestor rânduri, cu „Grădinile mănăstirii” de Doina Cernica şi Dany-Madlen Zărnescu. Tinereţea în toată frumuseţea creativităţii ei a fost răsplătită cu aplauze şi pentru omagiu adus lui Eminescu de recitatoarea Andreea Teodora Balan. Iar prezenţa celorlalte vârste, în public, cu intelectuali care au menţinut permanent valoarea Botoşaniului amintirii lui Eminescu, a fost evidenţiată într-un mişcător cuvânt de Traian Apetrei, director al Teatrului „Mihai Eminescu” Botoşani într-o bună parte a vieţii. Domnia Sa, gazetar de formaţie, i-a felicitat şi pe realizatorii ziarului „Crai nou” Suceava pentru performanţa numărului 9000, înscris pe ediţia de joi, 11 mai 2023. Şi a văzut cu îndreptăţire în Premiile Eminescu „Teiul de Aur”, „Teiul de Argint” şi „Steaua Nordului” o salutară „descentralizare a culturii”, „iniţiativa privată întregind un peisaj, o atmosferă culturală”, „o verigă din cuprinzătorul şir al oamenilor de cultură al românilor din jurul României”.

La urmă au răsunat chitara şi epigrama lui Ludvic Schibinschi, dar finalul a fost scris, după felicitările adresate Mariei Toacă şi urările de bine transmise alor săi de tinerii Liliana şi Tandin Cernica, după îndelunga noastră îmbrăţişare -„Când oare o să ne mai vedem? Când se va sfârşi războiul, ca să ne putem întâlni deîndată ce ni se face dor?” – de ecoul stârnit de precizarea Mariei Toacă Andrieş că ne aflăm în chiar Ziua Dorului, parcă neîntâmplător aleasă pentru decernarea „Stelei Nordului” într-o memorabilă manifestare Eminescu de preşedintele cu un prenume desprins din constelaţia sa şi altul din constelaţia eminesciană, Dorel Mihai Gaftoneanu. De imaginea stavroforelor de la Voroneţ aprinzând lumina rugăciunii la Mănăstirea Agafton, acolo unde se odihnesc monahiile din neamul lui Eminescu, şi a laureatelor la mormântul părinţilor, una în nordul, cealaltă în sudul Bucovinei, amândouă fericite pentru „Steaua Nordului” strălucind în Bucovina întreagă. Şi cu imaginea Elenei Condrei povestindu-i Cristinei Tărâţeanu Mihaiesi, pentru un film despre tatăl ei, amintiri cu poetul Vasile Tărâţeanu. Cel al cărui vers înflăcărat a însemnat tot atât de mult pentru românii din Cernăuţi, cât versul lui Grigore Vieru pentru românii de peste Prut. Doi neuitaţi iubitori de Eminescu!

La Centenarul trecerii în veşnicie a lui Eminescu, ziarul „Clopotul” Botoşani a organizat un concurs de omagiere a personalităţii sale cu participări din întreaga ţară. Am luat locul I şi acel premiu pentru scrisul meu nu doar m-a încurajat, cum încurajează premiile, ci mi-a dat şi sentimentul unei legături afective aparte cu Botoşaniul lui Eminescu. În anul 2010, Premiul Eminescu Teiul de Aur al Editurii Geea, conduse de Elena Condrei, a întărit această legătură.

Şi iată că azi, Steaua Nordului îmi apare ca o stea polară pe corabia scrisului meu. Am mai primit o stea, Premiul Stelei, în Franţa, pentru poveştile mele, dar acesta îmi este mai scump, pentru că este sub semnul lui Eminescu şi pentru că existenţa lui aparţine nordului românesc, misteriosului nord al neamului nostru. Misterios, deoarece forţe nu pe deplin desluşite de mintea noastră, poate doar detectate de inima noastră, zămislesc aici un soi deosebit de iubitori de Eminescu.

Sunt iubitori de Eminescu cei care îl citesc, îl recitesc, îl recită, îl citează, îl cântă. Sunt iubitori de Eminescu cei care îi cercetează competent o viaţă opera şi biografia. Sunt iubitori de Eminescu cei care, elevi, inspectori, şcolari, bibliotecari, îndrăgostiţi de teatru, de muzică, ziarişti, se gândesc la Eminescu precum la un coleg şi la un înalt model totodată. Şi sunt, cu totul special şi dramatic, iubitorii de Eminescu din nordul Bucovinei, pentru care Eminescu este chiar îngerul lor păzitor.

Dar mai există un mănunchi de iubitori de Eminescu, precum Elena Condrei, care cu instituţia Premiilor Eminescu „Teiul de Aur”şi „Teiul de Argint” vreme de douăzeci de ani, cu editura „Geea” a colecţiei „Eminescu nestins” şi a antologiilor Premiilor Eminescu, şi ca Doru Mihai Gaftoneanu, care cu manifestările, concursurile, plăcile comemorative şi cu monumentul funerar închinat memoriei surorii lui Eminescu, Harieta, dovedesc cât de întins şi de variat este teritoriul manifestării acestui sentiment, închinându-i ani din viaţa lor, cu multă dragoste, dar şi cu destule sacrificii, dragoste şi sacrificii în care îşi antrenează familiile şi în care îşi descoperă, îşi cunosc prietenii. De aceea vă privesc cu admiraţie şi preţuire, stimată Elena Condrei şi stimate Dorel Mihai Gaftoneanu, şi nu am cuvinte să vă spună cât de mult mă bucură, după Teiul de Aur, Steaua Nordului din Botoşaniul lui Eminescu.

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

SUMARUL EDIȚIEI