Cilibi Moise. (1812, Focşani – 1870, Bucureşti). Despre: Presă. Minciuna, negăsind unde să se găzduiască, a cerut de la D-zeu o gazdă. D-zeu a găsit cu cale că la jurnale şi la calendare va fi bine primită. Interes. Unii râd, alţii plâng. Unii cântă, alţii joacă. Unii vorbesc, alţii zbiară. Şi toţi pentru interes. Epilog. Să vă dea D-zeu bogăţie tuturor, ca să scap şi eu de sărăcie. La mulţi ani şi la revedere. (Cilibi Moise)
Civism. Noua definiţie (ediţia 2020/21) a „spiritului civic”: cetăţeanul responsabil trebuie să-şi pândească şi denunţe vecinul care organizează, acasă, o petrecere cu mai mulţi invitaţi (care nici măcar nu poartă mască!) şi la care, evident… el nu a fost invitat. Faţă de anii 1950, doar IMS-ul nocturn (ori Volga cea neagră) mai lipsesc…
Dovezi. După relativa relaxare covidiană, trei buni prieteni îşi mărturisesc, la o bere, temerile conjugale. Primul: – Bănuiesc că nevastă-mea mă înşeală cu un pădurar! – Cum ţi-ai dat seama? – Am găsit, în dormitor, o crenguţă verde, mică, dar proaspătă, de brad… Al doilea: – Mă tem că a mea şi-o pune cu un vânător, ori, aşa ceva… am găsit în casă o pană de cocoş de munte, de fazan… nu mă pricep. Al treilea: – Fraieri mai sunteţi! A mea se regulează cu un aviator! – Cum ţi-ai dat seama!? – Simplu: l-am prins pe comandantul aeronavei, în patul nostru conjugal…
Drac. „Rezultă, după mine…că Dumnezeu ar fi creat lumea asta, pentru ca s-o ia dracul.” (Schopenhauer)
Egoism (contestat). Geo Bogza contestase, oarecum indignat de sensul ei profund meschin, cunoscuta zicere „Frate, frate, dar brânza-i pe bani”. „O fi, dar numai între brânzari!” a replicat marele scriitor şi jurnalist, acelaşi care, la înmormântarea, într-un oraş bucovinean, a unui frate al său (care avusese o viaţă mai aventuroasă, mai libertină) avea să afirme, văzând cum sicriul se înţepenise în intrarea în cavou: ce ghinion! Până şi în lumea drepţilor să intri… strâmb…
Empatie. „Am auzit de multe ori exprimările (pleonastice): «din experienţa mea proprie» sau «părerea mea personală», atunci când se vrea a întări ideea că teza emisă aparţine vorbitorului. Sigur, dacă este părerea mea, e clar că este personală, nu impersonală. Lipsa empatiei din societatea noastră se manifestă şi în limbaj. Cuvintele arată de fapt starea noastră interioară, emoţia sau, mai curând, absenţa ei.” (Ruxandra G. Negrea)
Febră. „O descoperire tulburătoare. În iunie 2022, oamenii de ştiinţă de la Universitatea Sechenov din Moscova au anunţat că au identificat o nouă tulpină de febră hemoragică Crimeea-Congo în sudul Rusiei. Această boală care provoacă focare de febră hemoragică virală severă poate ucide până la 40% dintre cei infectaţi. Febra hemoragică a apărut în mai multe ţări din Africa, Balcani, Orientul Mijlociu şi Asia. De asemenea, este responsabilă de valuri epidemice în regiunile de sud ale Rusiei, în special la graniţele cu Ucraina, Georgia şi Kazahstan. Mai rar, se observă în Europa. În mai 2020, un bărbat a trebuit să fie internat în Spania după ce a fost muşcat de o căpuşă într-o pădure de pini din provincia Salamanca, îşi aminteşte The Independent. Virusul responsabil de febra hemoragică Crimeea-Congo, din familia Bunyaviridae, „se transmite în principal la om de la căpuşe şi animale de fermă”, detaliază Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS). Oamenii se pot transmite între ei şi după contactul direct cu sânge, secreţii sau fluide biologice infestate.” (Yahoo.fr)
Folclor (de pandemie). Cunoscutul scriitor ieşean (cu obârşie suceveană) Mircea Radu Iacoban ne oferă o mostră de folclor internautic cu autor necunoscut. Fără a uita să comenteze, la final: „Tema arhicunoscută a sacrificiului în dragoste primeşte o nouă şi neaşteptată abordare: amorezul este dispus să se lasă pradă COVID-ului, doar, doar… Nu-i sublim? Ce Romeo, care Julietă, de unde să ştie veronezii cum e când îţi răvăşesc sufletul „mănuşile şi masca ta”? Cât mai râdem, rezistăm. Iată poezeaua: „Din prima zi când te-am zărit / Plimbându-te pe strada mea / Îţi jur că m-au înnebunit / Mănuşile şi masca ta. / De-atunci mă rog la Dumnezeu / Să vie ziua când va sta / Întins, combinezonul tău / La mine-acasă pe podea. / i-aş da tot zahărul din lume,/Sute de kile de făină,/Şi tot uleiul de măsline, / Dar hai cu mine-n carantină! / Să ne iubim în armonie, / Să fiu romantic, elegant, / Să te-nfăşor toată-n hârtie, / Să-ţi torn pe trup dezinfectant… /Ce-o zice lumea… nu îmi pasă, / Pot să mă creadă toţi stupid, / Îţi jur că te-aş primi în casă / Chiar dac-aş şti că ai COVID!”
Inoculare. „Când Voltaire a scris «Despre inoculare», sensul cuvântului englez «inoculate» se referea încă la practica altoitului, întrucât merele sunt cultivate prin grefarea unei tulpini de la un arbore pe rădăcinile altuia. În sens medical, împotriva variolei, inocularea se practica pe scară largă încă din 1773, prin practicarea unei tăieturi în piele, în care se punea material infecţios, precum tăietura din scoarţa unui arbore care primeşte în el tânărul altoi. Când cuvântul «inoculate» a fost folosit pentru prima oară pentru a descrie variolizarea, era o metaforă pentru grefarea unei boli, care urma să-şi producă propriile fructe, pe tulpina trupului uman.” (Eula Biss, „Despre imunitate. O investigaţie culturală”)
Miros. Aveţi miros? Se zice că e un semn bun în pandemie. Potrivit cercetărilor (scrie Incredibilia.ro), cei mai mulţi oameni cred că mirosul de limetă, grefă, pergamută, portocală, mentă, frezie, acetat de amil (mirosul merelor şi al bananelor), mimoză şi brad sunt cele mai plăcute arome. Interesant este că, dintre mirosurile considerate plăcute, cel de mosc şi paciuli se aflau la coada listei. Bizar prin înfăţişarea care i-a adus supranumele de „căprioară-vampir”, moscul este vânat pentru o glandă care, în stare naturală, miroase urât, dar care se foloseşte la producerea unora dintre cele mai apreciate parfumuri. Ce este moscul? Lipsit de coarne, moscul are doi colţi uriaşi, o trăsături curioasă care i-a atras porecla de „căprioara-vampir”. Moscul este un animal răspândit în întreaga Asie, inclusiv în Afganistan, China, India, Mongolia, Nepal, Pakistan şi Rusia (în Siberia). Masculul moscului are o glandă mirositoare numită „săculeţul cu mosc”, situată între buric şi organele genitale. Vechii indieni, cei care au început să recolteze glanda, foloseau pentru ea acelaşi cuvânt pe care îl foloseau pentru testicule: „muskas”, un cuvânt prin care desemnau atât glanda în sine, cât şi produsul său. Moscul era folosit în principal în medicina ayurvedică, unde glanda era uscată şi apoi măcinată. În acest stadiu al procesării, glanda are un miros pătrunzător, de-a dreptul respingător, cu „accente de amoniac care au un miros asemănător cu urina şi cu castoreumul”. Ulterior, s-a descoperit că prin diluarea în alcool a prafului puternic mirositor, duhoarea dispărea, iar medicamentul astfel obţinut era mult mai uşor de tolerat. După ce a fost adoptat de civilizaţiile antice, moscul a devenit o marfă de preţ. La începutul secolului XIX, era de două ori mai scump decât aurul. Mai târziu au devenit disponibile versiuni sintetice mai ieftine.
Nenoroc „Definiţia nenorocului: Sunt drumuri ce ne caută demult. / Şi-ajung la noi când noi suntem plecaţi / În căutarea lor pe alte drumuri…” (O. Paler)
Pasăre. O pasăre care stă într-un copac nu se teme că s-ar putea rupe crenguţa. Ea nu-şi pune încrederea în arbore, ci în aripile sale. Să crezi întotdeauna în tine!
Revenge. Medicul: – Întoarceţi-vă spre geam şi scoateţi limba! Pacientul: – Înţeleg să scot limba, dar de ce trebuie să fiu îndreptat spre geam? Medicul: – Nu-l suport pe tipul de vizavi…
Strategie. În ţara asta avea succes vaccinarea dacă întâi îl sfinţeau popii, apoi se vindea pe bani şi se răspândea zvonul că se dă „pe sub mână”.
Turnătorie. În Coreea de Sud, poţi suna la orice oră la numărul 113, pentru a denunţa un spion, ori chiar o simplă bănuială de spionaj. P.S. Este explicabil: Coreea de Nord, comunistă şi falimentară (dar ambiţioasă)… este extrem de activă în a spiona şi fura din Vest. Orice!
Comentarii